Unde se află „palma lui Dumnezeu”, locul mirific din România unde natura este neatinsă de om. Peisajele îţi taie respiraţia, iar semnalul la telefon este inexistent

„Palma lui Dumnezeu”, un loc unic la noi în țară, se distinge printr-o frumusețe neobișnuită. Acest colţ de Rai se numeşte, de fapt, Fundătura Ponorului, iar odată ajuns aici, vei avea parte de peisaje, dar mai ales de trăiri unice. Te vei simţi ca în braţele lui Dumnezeu. Peisajele îţi taie respiraţia, iar  senzaţiile trăite nu pot fi descrise în cuvinte.

Călcâiul de la Aiud, un mister încă neelucidat. 50 de ani de întrebări fără răspuns. Este sau nu este un OZN
Fundătura Ponorului se înfăţişează ca un platou mărginit de stânci şi dealuri, ocupate de câteva case vechi din lemn şi de stâne, însufleţite de oameni doar vara.

O privelişte de poveste oferă şi pârâul Ponor, care traversează întinderea netedă şi se pierde apoi sub un perete de stâncă în faţa căruia formează un mic lac. Firul de apă face slalom printre păşuni, stâne, căpiţe şi gospodăriile localnicilor.Cei care ajung aici trebuie să lase locul așa cum l-au găsit pentru a-și păstra autenticitatea.

Alte articole

Ofertă de nerefuzat într-un oraș din România. O garsonieră se vinde cu doar 3.400 de euro

Primele tăieri substanţiale din salarii după explozia preţurilor la energie. Un gigant din România şi-a suspendar temporar activitatea

În „palma lui Dumnezeu” nu se poate ajunge cu maşina

Aici nu se poate ajunge cu maşina. În „palma lui Dumnezeu” ajungi doar pe jos, pe un drum forestier pe care-l parcurgi cam în două ore.

Citeste si Delta Siretului, locul în care natura îţi oferă peisaje feerice, linişte binecuvântată şi experienţe memorabile în căsuţele plutitoare. VIDEO şi GALERIE FOTO

La Fundătura Ponorului se ajunge de pe drumul ce duce spre Petroșani din Hațeg, potrivit site-ului gohunedoara.com. Din localitatea Ponor, pe un drum la stânga, se merge spre satul Federi. După câţiva kilometri de urcare, în faţa celor care aleg să viziteze această zonă, se întinde o fostă carieră de bauxită, de culoarea roşiatică, iar dincolo de ea, drumul se îngustează considerabil, devenind din ce în ce mai dificil de practicat.

Căsuţele răzleţe de pe dealuri sunt exact ca în poveștile bunicilor

Drumul străbate câteva dealuri, ocupate ici-colo de câte o casă veche, de lemn exact ca în poveștile bunicilor, ce sunt înconjurate de garduri de lemn, dar și de livezi de pomi.

Pe dealurile abrupte, localnicii au construit case mici, realizate doar din lemn și piatră. Oamenii de aici sunt gospodari, deși sunt destul de în vârstă, peste tot putând să întrezărești sălașe, clăi de fân, vaci, cai și sute de oi, păzite de localnici.

Şi pentru că tehnologia nu a ajuns aici, nu există nici semnal la telefon.