Universitatea din Bristol a retras de pe pagina sa de internet articolul referitor la descifrarea manuscrisului Voynich

Universitatea din Bristol a retras de pe pagina sa de internet un articol care se referea la rezultatele obţinute de dr. Gerard Cheshire, după ce ”au fost exprimate preocupări referitoare la validitatea cercetării”.

Cu câteva zile în urmă, universitatea anunţase că dr. Cheshire, cercetător asociat, a reuşit să descifreze în doar două săptămâni codul manuscrisului, descoperirile sale fiind publicate în revista Romance Studies.

Cheshire a prezentat modul în care a reuşit să descifreze manuscrisul şi a subliniat totodată că acesta reprezintă singurul exemplu cunoscut de limbă proto-romanică.

”Am trăit o serie de momente ‘evrica!’ în timp ce descifram codul, urmate de un sentiment de neîncredere şi entuziasm când am realizat amploarea realizării, atât în ceea ce priveşte importanţa lingvistică cât şi a revelaţiilor despre originea şi conţinutul manuscrisului”, a spus el.

Anunţul a atras după sine întrebări din partea unor cercetători şi experţi în lingvistică, printre care Lisa Fagin Davis, paleograf şi expertă în codicologie din SUA.

„Îmi pare rău, oameni buni, nu există ‘limba proto-romanică’. Este doar o dovadă în plus de nonsens auto-suficient, circular şi aspiraţional”, a scris aceasta pe Twitter.

„Am încercat, în urmă cu câţiva ani, să reproduc rezultatele obţinute de Cheshire în cazul manuscrisului Voynich pentru că, iniţial, am fost curioasă. Dar când aplici substituţia sa în cazul literelor latine după care încerci să traduci rezultatul nu ai altă opţiune decât să fii subiectiv. E neinteligibil. Metodologia nu se susţine.”

„După ce fundaţia s-a prăbuşit, tot ce s-a construit pe aceasta, inclusiv lucrarea publicată, se prăbuşeşte.”

„Acesta este motivul pentru care, atunci când examinezi o teorie, în special una care se referă la manuscrisul Voynich, trebuie să începi cu primele principii. Să mergi la începuturi”, a mai precizat experta.

Voynich este un text manuscris şi ilustrat din perioada medievală, care, potrivit datării cu carbon, a fost redactat la mijlocul secolului al XV-lea.

Numele său provine de la cel al lui Wilfrid M Voynich, un comerciant de cărţi şi anticar din Polonia, care a achiziţionat manuscrisul în anul 1912.

Textul se află în prezent la Universitatea Yale din Statele Unite, unde figurează la cota MS408 din biblioteca Beinecke de cărţi rare şi manuscrise.

Nenumăraţi criptografi, lingvişti şi programe de computer au încercat să descifreze textul timp de mai bine de 100 de ani.

Printre numele celebre care au încercat să spargă codul manuscrisului s-a numărat şi informaticianul britanic Alan Turing.

FBI a avut, de asemenea, o tentativă de descifrare a textului şi a ilustraţiilor care îl însoţesc în timpul Războiului Rece, existând bănuiala că manuscrisul avea legătură cu propaganda comunistă, notează Press Association.

„Universitatea din Bristol a publicat un articol despre o cercetare asupra manuscrisului Voynich realizată de un cercetător onorific asociat”, a precizat instituţia de învăţământ superior într-un comunicat.

„Cercetarea este în totalitate munca autorului său şi nu este asociată cu Universitatea din Bristol, Facultatea de Arte sau Centrul pentru Studii Medievale. Studiul a fost publicat în revista ‘Romance Studies’ în urma unei analize de tip double blind peer review realizată de doi cercetători externi, proces utilizat pentru validarea calităţii cercetării unui studiu.”

„Atunci când un membru al comunităţii noastre academice publică un material într-o revistă ştiinţifică, echipa de media din cadrul universităţii stabileşte dacă descoperirile sunt de interes public. Dacă se stabileşte că sunt, echipa va face publică cercetarea către presă şi pe pagina noastră de internet.”

„În urma apariţiilor din media, au apărut suspiciuni referitoare la validitatea acestei cercetări din partea unor oameni de ştiinţă din domeniul lingvisticii şi studiilor medievale”, mai precizează universitatea.

„Tratăm astfel de îngrijorări cu cea mai mare seriozitate şi, în consecinţă, am retras articolul referitor la această cercetare de pe site-ul nostru pentru a solicita validare suplimentară şi a permite discuţii suplimentare atât intern cât şi cu revista implicată”.