1. Structura anului scolar
 

Inca din anul 2017, Consiliul National al Elevilor, structura reprezentativa a elevilor din Romania a militat pentru o structura fixa a anului scolar, astfel incat cursurile sa inceapa anual la data de 1 septembrie si sa se incheie pe 1 iunie. Beneficiile unei astfel de structuri sunt unele care nu pot fi trecute cu vederea, intrucat aceasta ar preveni situatiile in care data inceperii anului scolar ar fi influentata de factori externi, precum operatorii sectorului de turism.

De asemenea, o astfel de structura a anului scolar vine in preintampinarea unor scenarii atat de des intalnire in scolile din Romania, cand elevii sunt nevoiti sa sustina cele mai importante evaluari, care determina parcursul lor educational intr-o masura considerabila: Evaluarea Nationala, respectiv examenul de Bacalaureat, in conditii termice care determina o scadere la fel de considerabila a randamentului elevilor.
 

Mai mult decat atat, o structura de acest tip ar avantaja si elevii din invatamantul profesional si tehnic care, la momentul actual, incheie cursurile in lunile toride ale verii (sfarsit de iunie, chiar mijlocul lunii iulie in unele cazuri), aspect care degradeaza calitatea actului instructiv- educativ si, din nou, determina elevii sa nu aiba acelasi randament dorit la orele de curs.
 

2. Acces la consiliere psihologica de calitate in mediul educational
 

Pentru a garanta aceasta facilitate, este important ca posturile de consilier scolar sa fie deblocate. Gestionarea defectuoasa din ultimii ani a modului in care elevii au acces la consiliere psihologica de calitate a determinat ca raportul dintre elevii ce beneficiaza de acest serviciu si prestatorii de servicii – consilierii scolari – sa fie de 1 la 800 (statistica relevata de raportul realizat de organizatia Salvati Copiii in anul 2017).

Pentru a garanta accesul la consiliere psihologica de calitate si pentru a determina crearea unui climat educational care sa fie centrat pe nevoile elevului, propunem deblocarea posturilor de consilier scolar in unitatile de invatamant preuniversitar din Romania, astfel incat numarul de elevi alocati unui singur consilier scolar sa nu depaseasca 500.

ZILE LIBERE 2019. Veste bună pentru elevi, o zi în plus fără şcoală în luna noiembrie

 

De asemenea, propunem elaborarea unui plan de actiune riguros, in vederea promovarii importantei consilierii psihologice in scolile din Romania, care sa fie realizat cu sprijinul societatii civile (Consiliul National al Elevilor, Federatia Nationala a Asociatiilor de Parinti din invatamantul Preuniversitar) si cu implicarea directa a institutiilor guvernamentale cu activitate relevanta in domeniu – Ministerul Educatiei Nationale si Ministerul Sanatatii.
 

3. Includerea Consiliului National al Elevilor pe lista partenerilor sociali in cadrul Comisiei de Dialog Social ce actioneaza in cadrul Ministerului Educatiei Nationale
 

Modul in care a fost gestionata activitatea Comisiei de Dialog Social de pe langa Ministerul Educatiei Nationale, un for consultativ din care fac parte, de drept, doar sindicatele, societatea civila avand doar statutul de invitat permanent (Consiliul National al Elevilor, Federatia Nationala a Asociatiilor de Parinti din invatamantul Preuniversitar) a fost unul deplorabil. in vederea cresterii legitimitatii acestui for si pentru a ne asigura ca deciziile luate in cadrul sau reflecta cat mai bine realitatea din scolile romanesti, dar si nevoile si interesele beneficiarilor directi ai educatiei, solicitam oferirea statutului de membru permanent in cadrul CDS a Ministerului Educatiei Nationale.
 

Reprezentantii elevilor din Romania merita sa fie tratati drept un real partener de dialog social si merita sa fie inclusi de drept in procesul decizional de la nivel central, intrucat structura Consiliului National al Elevilor se bucura de o reala reprezentativitate, date fiind modul nostru de functionare piramidal (avand structuri scolare si structuri judetene) si modul democratic prin care sunt alesi acesti elevi reprezentanti (prin alegeri democratice, organizate de elevi pentru elevi, in fiecare scoala din Romania).
 

4. Burse in fiecare localitate din Romania, al caror cuantum minim sa fie stabilit anual, prin Hotarare de Guvern
 

Demersurile Consiliului National al Elevilor s-au orientat catre superficialitatea cu care sunt tratate bursele scolare de catre autoritati inca de la inceputul anului 2017. Ce se presupunea a fi o interventie simpla in sensul reglementarii nu doar a obligativitatii, dar si a unei sume minime pentru acordarea burselor, s-a dovedit a fi o lupta impotriva persoanelor aflate la carma sistemului educational.
 

Conform Legii Educatiei Nationale, educatia este o prioritate nationala care urmareste dezvoltarea libera si armonioasa a individului, dar si incurajarea participarii active in societate si asigurarea incluziunii sociale si pe piata muncii. Cu toate acestea, elevii infrunta zilnic probleme cauzate de lipsa echitatii din sistem. Echitatea in educatie a fost de-a lungul timpului definita de mai multe organizatii din domeniu in moduri diferite. De exemplu, din perspectiva Conventiei cu privire la drepturile copilului, echitatea poate fi definita ca fiind “dreptul tutror copiilor de a se dezvolta si de a-si atinge intregul potential, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie, de nationalitate, apartenenta etnica sau originea sociala, de situatia materiala, incapacitatea fizica, de statutul la nastere sau de statutul dobandit al copilului ori al parintilor sau al reprezentantilor legali ai acestuia.” Totusi, toate organizatiile care activeaza in acest domeniu sunt de acord cu faptul ca un sistem educational echitabil este de dorit, deoarece echitatea urmareste redistribuirea resurselor si a serviciilor astfel incat persoanele care au mai putin sa primeasca mai mult pentru a putea fi reduse decalajele. Exsta studii care ilustreaza faptul ca economiile care investesc in capitalul uman reusesc sa inoveze si sa absoarba inovatia intr-un ritm mult mai accelerat decat economiile care nu o fac, ceea ce face ca aceste economii sa creasca tot mai mult pe termen mediu si lung. Pornind de la premisa ca sprijinirea dezvoltarii sistemului educational, astfel incat acesta sa raspunda cerintelor de actualitate, dar si sa permita incluziunea a unui procent cat mai ridicat de copii in vederea atingerii dezideratului unei societati prospere, ar trebui sa constituie o prioritate pentru Guvernul Romaniei, dorim sa punctam o serie de aspecte ingrijoratoare, care impun masuri urgente.
 

Consiliul National al Elevilor considera prioritar ca, pentru a evita cazurile in care bursele sunt oferite in cuantumuri mult prea mici, chiar si in cazul burselor sociale, unde cuantumurile nu reflecta nevoile de subzistenta (burse de 8 lei pe luna, in localitati din judetul Arad), cuantumul minim trebuie impus autoritatilor publice locale, anual, prin Hotarare de Guvern. Aceasta masura ar contribui la impunerea echitatii in sistemul de educatie, dar si la diminuarea diferentelor drastice in ceea ce priveste situatia acordarii burselor in mediul rural comparativ cu mediul urban, de exemplu.
 

Proiectul propus de catre Consiliul National al Elevilor in 2017 prevedea ca nevoile financiare ale elevilor nu sunt constante, ci depind direct proportional de situatia economica a tarii. Analizand studiile efectuate de catre Institului National de Statistica pentru anul 2018, putem observa ca suma medie cheltuita lunar intr-o gospodarie pentru alimente si utilitati insumeaza 1125 lei. Considerand media de 2,6 persoane intr-o gospodarie, ajungem la concluzia ca este nevoie de aproximativ 432 de lei pentru a implini nevoile minime de trai. Cu o valoare de 100 de lei, bursa sociala nu va putea satisface nici macar aceste nevoi pe care elevii le au.
 

Acelasi studiu al INS arata ca, din totalul cheltuielilor de consum ale unei gospodarii, lunar, in medie, se investesc doar 9 lei (0,4% din totalul cheltuielilor de consum aferente pentru o gospodarie), pentru educatie. in aceste conditii, bursa de studiu, respectiv cea de merit sau performanta reprezinta un stimulent pentru elevii care au potential in a se dezvolta pe plan profesional, chiar daca situatia financiara nu le permite acest lucru. Astfel, noi propunem calculul cuantumului pentru fiecare dintre cele patru tipuri de bursa ca fiind un procentaj din salariul minim net pe economie.
 

Tinand cont de grupul tinta al fiecarui tip de bursa, propunem urmatoarele sume:
 

– bursa sociala: lunar, 30% din salariul minim net pe economie;

– bursa de studiu: lunar, 32,5% din salariul minim net pe economie;

– bursa de merit: lunar, 35% din salariul minim net pe economie;

– bursa de performanta: lunar, 37,5% din salariul minim net pe economie.
 

De asemenea, solicitam ca, de indata ce noul Guvern isi va intra in mandat, va centraliza, prin ministerul de resort, o analiza privind modul in care se acorda bursele in fiecare localitate si va interveni direct si punctual in cazurile in care autoritatile publice locale refuza sa acorde, din bugetul local prin finantarea complementara, burse elevilor.
 

5. Blocarea imediata a proiectului legislativ prin care se doreste acordarea statutului de autoritate publica profesorilor
 

Consiliul National al Elevilor, structura de reprezentare a elevilor din Romania, se opune, cu fermitate, propunerii legislative prin care se doreste investirea cadrelor didactice cu statutul de autoritate publica. in cadrul misiunii si viziunii noastre, educatia de calitate primeaza, iar acest deziderat nu poate fi obtinut decat prin colaborarea tuturor partilor interesate, anume elevi, profesori si parinti ca membri ai comunitatii scolare. in ciuda acestui fapt, nu consideram deloc benefic investirea cadrelor didactice cu statutul de autoritate publica, intrucat suntem de parere ca respectul la care profesorii tind din partea elevilor si parintilor, respect absolut necesar pentru buna desfasurare a actului instructiv-educativ, nu poate fi reglementat printr-o lege.
 

Admitem ca un climat de ordine si respect este esential in scolile din Romania, insa oferirea autoritatii de a lua decizii oportune, care sa ii permita sa mentina un mediu adecvat in timpul procesului de predare-invatare-evaluare, dar si a dreptului de a aplica sanctiuni disciplinare beneficiarilor primari, conform regulamentului de organizare si functionare al unitatii de invatamant nu va incuraja la colaborare si respect reciproc intre elevi si profesori, ci, mai mult decat atat, va contribui la distrugerea relatiilor dintre acestia.
 

Nu putine sunt cazurile in care unii profesori, in profilul carora putem distinge lipsa vocatiei necesare pentru indeplinirea acestei meserii, abuzeaza elevii, mai ales pe cei cu probleme emotionale sau cu dificultati de integrare in mediul educational, iar cazurile in care drepturile elevilor sunt incalcate de catre profesori sunt chiar si mai numeroase. Suntem de parere ca respectul si colaborarea dintre cei mai importanti actori de pe scena invatamantului – elevii si profesorii – trebuie construit natural, aceasta lege blocand respectul organic care ar putea fi nutrit in comunitatile scolare.
 

Din punct de vedere juridic, oferirea statutului de autoritate publica ofera profesorilor un avantaj in situatiile de conflict dintre elevi si profesori (prezente in scoli din cauza diferentei dintre mentalitati), avantaj care, desi in aparenta pare a fi un lucru pozitiv, va avea efecte grave in sistem, constituind o parghie pe care elevii in momentul de fata nu o au, desi cazurile in care elevii sunt victime ale abuzurilor in mediul scolar sunt mai numeroase.
 

Conform Raportului privind implementarea Statutului Elevului din anul scolar 2018-2019, realizat de catre Consiliul National al Elevilor, 41% dintre respondenti au marturisit ca au fost abuzati in mediul scolar, aspect care ne determina sa credem ca este necesara adoptarea unor masuri concrete, pliate pe climatul din fiecare scoala, pentru a elimina violenta din sistem, din fiecare sala de clasa. Acordarea statutului de autoritate publica este, in acest sens, o solutie aparenta, care se doreste a fi general valabila si aplicabila in toate scolile din Romania, insa acest lucru nu este unul adevarat sau fundamentat; ba mai mult decat atat, aceasta propunere legislativa anuleaza orice speranta de a obtine un parteneriat echitabil tripartit, elev-parinte-profesor.
 

Un argument in plus care dovedeste lipsa de fundament a acestui proiect legislativ este urmatorul: conform Legii Educatiei nationale 1/2011, atat rectorii, prorectorii, cat si decanii si directorii departamentelor din cadrul institutiilor de invatamant superior sunt incadrate cu statutul de personal didactic, nu de autoritate publica. Printr-o analogie simpla, putem deduce faptul ca personalului didactic din invatamantul preuniversitar nu ii poate fi oferit statutul de autoritate publica.
 

Argumentele amintite anterior demonstreaza faptul ca aceasta initiativa legislativa nu are ca obiectiv pe termen lung dezvoltarea unui climat educational incluziv, de calitate, fiind o masura care serveste in mod exclusiv bunastarii cadrelor didactice (favorizarii acestora in fata legii) si a cresterii legitimitatii sindicatelor prin metode lipsite de fundament.
 

6. Dotarea corespunzatoare a cabinetelor scolare din cadrul unitatilor de invatamant preuniversitar
 

Suntem de parere ca, pentru a avea acces la un climat educational care sa favorizeze bunastarea elevilor si sa conduca la directa crestere a randamentului acestora in cadrul procesului instructiv-educativ, este necesar ca beneficiarii directi ai sistemului de invatamant preuniversitar sa aiba acces la servicii de sprijin, precum cele furnizate prin intermediul cabinetelor scolare.
 

in acest sens si tinand cont de faptul ca, in prezent, cabinetele scolare nu sunt dotate corespunzator, solicitam realizarea imediata a unui parteneriat strategic intre ministerele de resort (cel responsabil de educatie si cel responsabil de sanatate) in vederea dotarii corespunzatoarea a cabinetelor scolare cu resursele necesare optimizarii servicilor prestate in cadrul acestora.
 

7. Continuarea demersurilor necesare pentru ca, pana la sfarsitului anului scolar 2019-2020, niciuneia dintre unitatile de invatamant preuniversitar din Romania sa nu ii lipseasca un grup sanitar dotat corespunzator, situat in interior
 

Desi in perioada 2018-2019 s-au investit sume importante, prin Ministerul Dezvoltarii Regionale si al Administratiei Publice, in vederea dotarii unitatilor de invatamant preuniversitar cu grupuri sanitare situate in interiorul acestora, eliminand, astfel, toaletele situate in curtea scolii, demersul se arata ca fiind unul inca nefinalizat.
 

In acest sens, solicitam reluarea acestui proiect, astfel incat, pana la finalul acestui an scolar, nu va exista niciun elev din Romania nevoit sa mearga la toaleta in curtea scolii, iar fiecare scoala din Romania va dispune de un grup sanitar dotat corespunzator cu resurse igienico-sanitare, situat in interiorul unitatii de invatamant. De asemenea, se propune colaborarea cu autoritatile publice locale astfel incat acestea sa acorde, prin finantarea complementara, sume suficiente, care sa acopere aceste nevoi.
 

8. Diminuarea abandonului scolar prin masuri care sa vizeze decontarea integrala pentru elevii navetisti si garantare subventionarii preturilor pentru elevi
 

a. Acordarea reducerii de minimum 50% pentru transportul local in comun, de suprafata, naval si subteran, precum si pentru transportul intern auto, feroviar si naval, pe tot parcursul anului calendaristic
 

Inca de la aparitia Legii Educatiei Nationale nr. 1/2011, exista prevederea potrivit careia elevii beneficiaza de o reducere de (minimum) 50% pentru transportul local in comun, de suprafata, naval si subteran, precum si pentru transportul intern auto, feroviar si naval, pe tot parcursul anului calendaristic (n.b. – initial, era prevazuta o reducere de fix 50%, insa prin Legea 71/2018 s-a introdus cota de minimum 50%, dand libertate administratiilor publice locale/administratiei centrale sa acorde reduceri mai mari de 50%, pana la gratuitate).

Din cauza unor neclaritati ale legii, responsabilitatea suportarii costurilor cu acordarea facilitatii elevilor, pentru transportul rutier, era transferata intre autoritatile judetene si cele locale. Astfel, nici macar pana la acest moment, in niciun judet din tara, elevii nu beneficiaza de acordarea reducerii de minimum 50% pentru transportul intrajudetean in comun. Totodata, in putine localitati din tara se acorda aceasta facilitate (reducere partiala sau totala).
 

Art. 19^1 si alin. (2), (3) si (4) ale art. 42 din Legea nr. 92/2007 au fost introdus sau modificate, dupa caz, prin Legea nr. 328/2018. Astfel, odata cu rezolvarea neclaritatilor, autoritatile judetene si locale au obligatia de a asigura subventionarea pentru reducerea de minimum 50% acordata elevilor, in functie de teritoriul pe care se presteaza serviciul de transport. Totusi, suntem sceptici cu privire la implementarea acestor prevederi, avand in vedere gradul scazut de respectare a legii in teritoriu.
 

Consideram ca urmatoarea prevedere din Legea privind institutia prefectului nr. 340/2004 este fundamentala in aplicarea prevederilor legale privind facilitatile acordate elevilor:
 

Art. 24 – (1) in calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul indeplineste urmatoarele atributii principale:
 

a) asigura, la nivelul judetului sau, dupa caz, al municipiului Bucuresti, realizarea intereselor nationale, aplicarea si respectarea Constitutiei, a legilor, a ordonantelor si hotararilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum si a ordinii publice;

Astfel, lipsa de reactie a prefectilor in cazul neaplicarii legii de catre consiliile locale si judetene are un impact puternic negativ in facilitarea frecventarii orelor de curs pentru elevii care nu pot fi scolarizati in localitatea de domiciliu si in posibilitatea acestora de a calatori cu costuri reduse in cadrul unitatilor administrativ-teritoriale ale Romaniei, asa cum au dreptul.

b. Decontarea cheltuielilor de transport pentru elevii care nu pot fi scolarizati in localitatea de domiciliu
 

Intre anii 2011 si 2013, elevilor li se deconta, integral, suma platita catre operatorul de transport, care avea valoarea standard (n.b. – reducerea nu era aplicata) a unui abonament. in anul 2012, s-a constatat ca suma necesara decontarii navetei elevilor (aprox. 140 de milioane RON) era de 7 ori mai mare decat suma prevazuta in buget (aprox. 20 de milioane RON), presupunandu-se ca transportatorii au majorat preturile abonamentelor pentru elevi, pentru a-si creste veniturile intr- un mod fraudulos, profitand de finantarea indirecta de la bugetul de stat.
 

In anul 2013, a fost adoptata OG nr. 29/2013, prin care s-a stabilit ca elevilor li se va deconta o suma fixa, in functie de numarul de kilometri dintre domiciliu si unitatea de invatamant, indiferent de preturile practicate de transportatori. Acest act normativ a avut niste efecte catastrofale pentru elevi si familiile lor, dupa cum urmeaza: numarul beneficiarilor decontarii cheltuielilor de transport a scazut de la 198.941 (in 2013) la 161.699 (in 2015), adica o scadere de 37.242 a numarului de beneficiari, ceea ce inseamna ca, prin aceasta masura, Guvernul a determinat aproximativ 30.000 de elevi sa nu mai frecventeze cursurile unei unitati de invatamant (diferenta de la aprox. 30.000 la 37.242 poate fi atribuita scaderii demografice a populatiei scolare).

*date extrase din Analiza navetei elevilor – noiembrie 2015, Ministerul Educatiei
 

Extras din nota de fundamentare a OUG nr. 69/2016: Costurile cu naveta sunt ridicate in raport cu veniturile familiilor. Distanta medie nationala pe care trebuie sa o parcurga un elev ce face naveta este de 18 km. Pretul mediu al unui abonament lunar pentru aceasta distanta este de circa 150 de lei. Din aceasta suma, elevului i se deconteaza in prezent 56 de lei, astfel ca aproape 100 de lei trebuie acoperiti lunar din bugetul familiei. Potrivit INS, veniturile medii ale unei gospodarii sunt de 2.512 lei la nivel national si de 1.663 lei pentru regiunea Nord-Est. Avand in vedere faptul ca acest venit redus trebuie sa acopere nevoile intregii familii, este foarte probabil ca alte cheltuieli sa fie considerate mai importante si astfel sa se ia decizia de a renunta la plata navetei si, implicit, la scoala. (…) acestea demonstreaza ca familiile elevilor in situatie de a face naveta spre scoala se afla intr-o situatie socio-economica precara, iar orice facilitate financiara are un impact decisiv asupra deciziei de a nu abandona scoala, in cazul in care elevul este deja inscris sau de a continua studiile dupa finalizarea ciclului gimnazial.
 

(…)Principala cauza a abandonului scolar o reprezinta costurile aferente participarii la cursuri. Dintre aceste costuri, cele cu naveta au ponderea cea mai insemnata, iar decontarea integrala a lor va determina o reducere semnificativa a abandonului scolar. Pe langa efectele pozitive evidente la nivel de individ, aceasta masura are efecte la nivel national, reducand somajul, excluziunea sociala si saracia.

in anul 2016, au fost facute niste modificari legislative (prin OUG 69/2016), cu intentia de a asigura decontarea integrala a costurilor de transport al elevilor navetisti: a fost introdus tariful maxim per kilometru aferent abonamentului de transport rutier prevazut la art. 84, alin. (3) si (3^1) din Legea Educatiei Nationale nr. 1/2011, care se stabileste si se actualizeaza prin hotarare a Guvernului. Acest tarif maxim coincide cu suma ce poate fi decontata elevilor de catre unitatea de invatamant. Patronatele din transport au reactionat negativ la plafonarea tarifelor abonamentelor de transportul al elevilor, declarand ca acele sume nu sunt in concordanta cu costurile reale. Pentru metodologia de calcul a tarifului maxim s-au folosit datele oficiale, raportate de catre institutii publice si transportatori.
 

Totusi, conform datelor Agentiei Nationale de Administrare Fiscala cu privire la evaziunea fiscala din sectorul transport: „in perioada decembrie 2013 – decembrie 2014, inspectorii DGAF au desfasurat actiuni de control la 862 de contribuabili, iar urmare abaterilor constate de la legislatia in vigoare, au dispus amenzi si confiscari in valoare totala de 3.619.151 de lei. De asemenea, inspectorii antifrauda au identificat prejudicii totale cauzate bugetului general consolidat al statului in suma de 19.134.623 de lei (…). Referitor la rezultatele din anul 2015, (…) inspectorii DGAF au verificat 1.247 de operatori economici care isi desfasoara activitatea in domeniul mentionat si au aplicat sanctiuni contraventionale in valoare totala de 6.891.680 de lei. Totodata, inspectorii antifrauda au inaintat organelor de urmarire penala 15 acte de sesizare, pentru recuperarea prejudiciilor identificate, in valoare totala de 1.185.294.847 de lei. in anul 2016, inspectorii DGAF au efectuat actiuni de control la 1.366 de contribuabili si au aplicat sanctiuni contraventionale in cuantum de 7.162.948 de lei, identificand prejudicii (…) de 45.250.793 de lei. in anul 2017, inspectorii antifrauda au verificat 1.815 de operatori economici. Urmare abaterilor constatate, inspectorii DGAF au dispus aplicarea de amenzi si confiscari in valoare de 5.568.982 de lei si au inaintat organelor de urmarire penala 16 acte de sesizare, pentru recuperarea prejudiciilor identificate, in cuantum de 22.663.944 de lei”. Desi pentru elaborarea metodologiei de calcul a tarifului maxim au fost folosite datele oficiale raportate de catre operatori si institutii publice, sume importante de bani nu au fost luate in calcul din cauza evaziunii fiscale.
 

Totodata, conform datelor Inspectoratului de Stat pentru Controlul in Transportul Rutier (ISCTR), oferite in urma unei solicitari cu subiectul sanctiunilor aplicate pentru nerespectarea tarifului maxim impus de Guvern, in perioada 2016-2018: „in anul 2018 au fost intocmite un numar de patru procese verbale pentru contraventia prevazuta la art. 45, alin. 7^1, lit. a) din Legea 92/2007 a serviciilor de transport public local, cu modificarile si completarile ulterioare, in valoare de 36.000 de lei. Operatorii de transport sanctionati pentru nerespectarea Legii 92/2007 sunt din judetul Valcea si Arges”. Nu sunt mentionate sanctiuni din anii 2016 si 2017.
 

Conform rezultatelor din Raportul privind implementarea Statutului Elevului la nivel national in anul scolar 2017-2018, realizat de catre Consiliul National al Elevilor, exista nenumarate cazuri in care beneficiarilor primari ai educatiei nu li se deconteaza decat un procent din pretul real al abonamentului, dupa cum urmeaza:
 

    • 41% beneficiaza de decontarea a mai putin de 30% din costul real al abonamentului;

    • 39% primesc intre 30-50% din suma platita operatorului de transport;

    • 4% beneficiaza de decontarea a 50-70%;

    • 3% primesc intre 70-99% din costul real al abonamentului;

    • 13% dintre elevii navetisti beneficiaza de decontarea integrala a costurilor de transport.
 

Astfel, se poate observa ca un procent alarmant de 80% din totalul respondentilor navetisti beneficiaza de decontarea a mai putin de jumatate din costurile reale de transport, in contextul in care unui procent de 100% dintre elevii care fac naveta ar trebui sa i se deconteze costurile in mod integral.
 

Situatiile prezentate mai sus releva faptul ca autoritatile publice (ISCTR, CJ, CL, Prefectul) nu se asigura de o buna aplicare a legii in interesul superior al elevului, ceea ce ingreuneaza accesul la educatie, sporind drastic efectele abandonului scolar si parasirii timpurii a scolii, precum somajul si saracia. La momentul actual, rata de parasire timpurie a scolii este de peste 18%, iar Romania si-a asumat sa o reduca la 11,3% pana in 2020 (adica in cel mult 10 luni). Din pacate, desi forma OUG 69/2016 pusa in dezbatere publica stipula decontarea integrala a navetei elevilor suportata atat de catre autoritatea judeteana (consiliile judetene), prin subventionarea reducerii de minimum 50%, cat si de catre Guvern, prin unitatile de invatamant, acoperind suma platita de catre elev, prin forma aprobata a acestei ordonante a fost introdus tariful maximal care este aplicabil si eficient doar la nivel teoretic.