Văduva lui Marin Moraru, dezvăluiri tulburătoare la 7 ani de la decesul marelui actor: „L-am simțit pe Marin al meu că se rupe ceva în el. Nu a vrut să ne împovăreze cu durerea sa, dar l-a afectat foarte tare”

Marin Moraru a fost bun prieten cu Toma Caragiu și Radu Beligan. Dar de departe cel mai bun prieten i-a fost Gheorghe Dinică. Erau ca frații, iar odată cu moartea prematură a lui Dinică a murit ceva și din Marin Moraru.

Văduva lui Marin Moraru, dezvăluiri tulburătoare la 7 ani de la decesul soțului ei: „L-am simțit pe Marin al meu că se rupe ceva în el”

Văduva actorului, Lucia Popescu Moraru, dezvăluie cât de copleșitoare a fost pentru soțul ei suferința pricinuită de decesul bunului său prieten.

„Gheorghe Dinică a fost de departe prietenul lui cel mai bun. Asta chiar dacă Marin al meu a legat cu multă lume amiciții deosebite. Dar în cazul lor a contat enorm faptul că au fost colegi de clasă și că se cunoșteau de la 16 ani. Gândiți-vă, aproape șase decenii petrecute împreună, și pe scenă și în film, dar și în viața de zi cu zi!

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

La moartea lui Dinică l-am simțit pe Marin al meu că se rupe ceva în el. Nu a vrut să ne împovăreze cu durerea sa, dar am simțit asta. Așa cum a și spus atunci, și mult după, îi murise fratele de suflet. L-a afectat foarte tare! Aveau un fel al lor de a-și vorbi și de a glumi, unic. El îi spunea Gigi, el, Marinuș sau Marin. Îmi amintesc și că Marin al meu nu obișnuia să bea. Când era la o petrecere sau ceva de genul acesta, strecura mai mereu aceeași glumă, pe tema asta”, povestește Lucia Popescu Moraru pentru cancan.ro.

Alte articole

Revenire spectaculoasă la „Românii au talent”: Alexandra Căpitănescu a urcat pe scena unde s-a remarcat prima dată ca artistă, în urmă cu șapte ani

Spune-mi ce bei, ca să-ți zic cât vei trăi. Longevitatea, influențată de tipul alcoolului consumat

Soția lui Marin Moraru încă îi mai simte prezența

Lucia Popescu Moraru spune că, deși au trecut șapte ani de la moartea soțului ei, încă îi simte prezența.

„Nu vreau să râdă lumea de mine, dar încă îl mai visez. Nu vă grăbiți să trageți concluzii pripite. Doar îl visez. Nu-mi amintesc să-mi spună ceva sau mai știu eu ce nebunii, cum am mai citit sau aflat prin diverse părți. Alteori mi se întâmplă să-l simt prezent lângă mine. Doar o prezență foarte plăcută, așa cum știa el să se facă simțit. Atât și nimic mai mult! Dar tocmai acest lucru m-a făcut, cel mai probabil, să pot să depășesc despărțirea de el”, adaugă Lucia Popescu Moraru.