Valentin Lazea, economistul șef al BNR: „La vot, tot ce contează este că mi-a crescut mie preţul la feliuţa de plăcintă”

„În România, conform celor mai recente sondaje la care am avut acces, creșterea prețurilor reprezintă principala temere a publicului. 43% pun această temere pe locul întâi, a spus joi economistul șef al BNR, Valentin Lazea, prezent la conferința „Inflația, Costul Finanțării și Managementul Datoriei Publice”, organizată de Oxygen Events.

Dar, a adăugat el, dacă stăm și ne uităm la cifre vom vedea că omul de pe stradă acordă inflației o atenție disproporționat de mare în detrimentul altor indicatori: creșterea PIB, creșterea PIB-ului pe locuitor, indicele GINI, care arată inegalitatea dintr-o țară, rata șomajului șamd.

ANAF îi taxează pe românii care dețin în conturi sume mai mari de 2.400 de lei

În opinia bancherului central, prețul pe care omul de pe stradă îl pune pe inflație este o „penalizare nedreaptă  a performanțelor economice” ale autorităților.

Alte articole

BNR, avertisment dur pentru România. Analiza care dă peste cap toate calculele privind deficitul bugetar

Cea mai bună veste de la BNR în plin scandal legat de măsurile de austeritate. De unde a scos Isărescu 3 miliarde de euro!

„M-am uitat la administrațiile Biden din SUA și Macron din Franța. Am calculat câțiva indicatori despre cum au evoluat cele două administrații: în Franța PIB-ul pe locuitor între 2016 și 2023, cât a fost Macron președinte a crescut cu 20%, incluzând inflația. Creșterea PIB-ului real a fost de 8% în acești ani, rata criminalității a fost menținută constantă, rata șomajul a scăzut masiv de la 10% la 7%, în timp ce indicele Gini al inegalității a rămas constant”, a spus Lazea.

„Lumea însă când a fost să voteze a zis: nu ne interesează că plăcinta a crescut. Nu ne interesează nici că felia noastră, a fiecăruia dintre noi, a crescut. Ne interesează că am plătit mai mult pentru feliuța noastră de plăcintă. Așa funcționează mentalul omului simplu de rând. El nu se uită că n-are criminalitate, că e inegalitatea mai mică…”, consideră economistul șef al Băncii Naționale.

El a dat ca exemplu și cazul SUA, unde PIB-ul pe locuitor a crescut sub administrația Biden cu 25% ne-ajustat cu inflația. PIB-ul real (ajustat cu inflația) a crescut cu 8%. „Rata criminalității a crescut puțin, rata șomajului a rămas constantă. Indicele GINI s-a îmbunătățit, adică inegalitatea a scăzut. Cu toate astea, Biden a pierdut alegerile”, a spus Lazea.

În România, creșterea PIB real a fost de 12% rata criminalității constantă și la un nivel scăzut. Rata șomajului a crescut puțin, dar indicele GINI a scăzut. Deci inegalitatea a scăzut în România. Dar nu se uită nimeni la asta. Asta nu interesează pe nimeni. La vot, tot ce contează este că mi-a crescut mie prețul la feliuța de plăcintă”, conchide economistul șef din BNR.

În realitate, oamenii penalizează electoral autoritățile din mai multe motive care nu au legătură cu inflația sau cu performanțele economice, scrie Investopedia.

Chiar și în perioade de creștere economică, alegătorii pot percepe cheltuielile guvernamentale ca fiind ineficiente sau greșite. De exemplu, datoria publică excesivă poate duce la nemulțumire, indiferent de rezultatele economice în ansamblu.

Preocupările legate de suprareglementare sau distorsiuni ale pieței cauzate de intervenția guvernului pot, de asemenea, crește nemulțumirea populației.

Chiar dacă avem creștere economică, ea e încă foarte inegal distribuită. Probabil că în Capitală, locuitorii o simt, dar într-un orășel din Vaslui sau Teleorman asta e mai puțin probabil. De creșterea economică nu beneficiază întotdeauna și în egală măsură toate segmentele societății. Dacă bogăția și oportunitățile sunt concentrate într-un grup mic, în timp ce alții se luptă cu creșterea costurilor vieții sau cu lipsa de acces la servicii, nemulțumirile cresc, în ciuda tendințelor macroeconomice pozitive.

De asemenea, scandalurile politice, corupția sau eșecurile din domenii precum asistența medicală sau educația pot umbri realizările economice. Alegătorii evaluează adesea guvernele în mod holistic, mai degrabă decât să se concentreze doar pe performanța economică.

Politicile care vizează stabilitatea pe termen lung (de exemplu, reducerea deficitelor sau reforme structurale) pot implica sacrificii pe termen scurt (prin creșteri de taxe sau impozite). Astfel de măsuri pot afecta alegătorii, chiar dacă inflația e mică sau economia performează bine la modul general.

Întrebat în cadrul conferinței de ce Banca Centrală nu reușește să aducă inflația în intervalul țintit, Lazea a explicat că, atâta vreme cât ai deficite bugetare foarte mari, nu ai cum. „Doar prin politica monetară ce să faci? Ca să absorbi toți banii ăia în plus  ar trebui să crești dobânzile la cer și să produci recesiune economică.

Această înțelegere puritanistă a rolului Băncii Naționale că trebuie să pârjolești terenul numai ca să-ți atingi tu ținta de inflație nu poate avea loc”, a mai adăugat el.

Lazea a amintit de perioada etalonului aur (unde valoarea unei monede era întotdeauna legată direct de prețul aurului și, prin urmare, moneda poate fi convertită în orice moment în aur la orice bancă), în care băncile centrale erau stăpânii absoluți ai economiei.

„Cu politica monetară poți să faci câte ceva, dar nu poți să aduci singur inflația în țintă. Nu mai suntem în secolul 19 când funcționa etalonul-aur și când băncile centrale erau stăpânii absoluți într-o țară. Banca centrală sub etalonul aur rădea tot! Nu conta că e șomaj, nu existau sindicate pe atunci, nu existau partide comuniste. Era stăpânul absolut al economiei!, consideră el.

Măsurile luate erau dintre cele mai dure, indiferent de consecințe. „Când îți creșteau salariile mai mult decât munceai într-o țară (peste productivitate) și prin urmare pierdeai rezervă de aur, automat trebuia să crești dobânda. Nu conta dacă bagi economia în recesiune sau nu. Ăsta era aranjamentul, asta era înțelegerea. Dar, din 1971, de când nu mai există nicio legătură între emisiunea de bani și vreun metal rar sau vreun alt activ, fiecare țară emite bani câți consideră că e necesar. De ce Argentina, astăzi, când vorbim, are inflație de 118%? pentru că zeci de ani au trăit cu politici fiscale populiste.

Zeci de ani, guvernele agentinene au aruncat cu bani în populație. Până când la a 3-a generație sau a 4-a generație s-au săturat. Inflația aceea mare l-a adus pe Javier Milei la putere, iar el taie în carne vie. Nu zic că e bine ce face el acuma,  dar e o ilustrare a unui caz în care politici populiste duse de-a lungul timpului duc la inflații uriașe”, a mai spus Lazea.

BNR a prelungit acordul cu BCE de furnizare de lichiditate în euro. Ce sunt aceste acorduri și cu câte țări

Banca Centrală Europeană (BCE) a reînnoit aranjamentul privind furnizarea de lichiditate în euro Băncii Naționale a României (BNR), prin intermediul unei linii repo, a transmis vineri Banca Națională.

„Liniile de lichiditate au ca scop prevenirea tensiunilor de finanțare pe piețele internaționale și a unor efecte nedorite asupra stabilității piețelor financiare. În baza acestui aranjament, BNR poate împrumuta până la 4,5 miliarde euro de la BCE. Linia repo va putea fi utilizată până la 31 ianuarie 2027, cu excepția cazului în care va fi prelungită.”, se arată în comunicatul BNR.

În cadrul unei linii repo, BCE furnizează lichiditate în euro unei bănci centrale străine în schimbul unor garanții, pentru a face față apariției unei potențiale cereri mari de euro.

Ele fac parte din instrumentele de politică monetară, nu sunt ceva ieșit din comun care anticipează o criză iminentă. Aceste acorduri permit băncilor centrale să primească monede emise de alte bănci centrale în schimbul unei forme de garanție. Două tipuri de instrumente financiare de bază pot fi utilizate pentru a stabili o linie de lichiditate: acorduri de swap și acorduri de răscumpărare (adesea denumite „acorduri de repo”).

Liniile Swap și Repo au fost utilizate din ce în ce mai mult de BCE și de alte bănci centrale majore de la criza financiară globală din 2008-9.

BCE face parte la rândul ei dintr-o rețea de linii de schimb de aranjamente bilaterale permanente cu alte cinci bănci centrale majore: Banca Canada, Banca Japoniei, Banca Națională Elvețiană, Banca Angliei și Sistemul de Rezerve Federale.

Ele ajută la prevenirea tensiunilor pe piețele internaționale și la eficacitatea transmiterii politicii monetare a zonei euro.

Atunci când BCE oferă euro băncilor centrale din zona non-euro, liniile de lichiditate acoperă posibilele nevoi de lichiditate în euro ale țărilor din zona non-euro. În special, aceste linii contribuie la prevenirea vânzărilor forțate de active sau a creșterii cererii de euro în țările din zona non-euro, care ar putea exercita o presiune pe piața interbancară. De asemenea, ele ajută la prevenirea faptului ca deficiențele de lichiditate să se transforme în riscuri de stabilitate financiară. În cele din urmă, aceștia consolidează rolul euro pe piețele financiare internaționale, îmbunătățind astfel eficacitatea transmiterii politicilor monetare ale BCE.

România, între card şi numerar. Noi reguli la supermarket privind plata cash. Ce anunţă BNR despre bancomate

Când BCE primește monedă străină de la o altă bancă centrală (de exemplu, dolari americani de la FED) și oferă euro ca garanție, liniile de lichiditate asigură că fondurile din moneda străină sunt disponibile pentru băncile din zona euro. Acest lucru împiedică tensiunile pe piețele internaționale de finanțare să afecteze accesul băncilor din zona euro la monedă străină sau să crească costurile de finanțare.

Liniile Repo sunt disponibile în condiții uniforme ca parte a cadrului Eurep. Aceste condiții includ cadrul de control al riscurilor și prețurile, care pot fi ajustate de Consiliul de conducere în conformitate cu considerentele politicii monetare. Cadrul de control al riscurilor definește cerințele pentru eligibilitatea activelor colaterale, tunsoarele de evaluare aplicabile și o sumă de împrumut maxim specifică băncii centrale.