Victor Ciutacu: "Cazul Ponta-Duicu", limita subţire dintre ancheta penală şi făcătura de presă

1. Politicienii nu-s virgine, nici ziariştii. Nu-s deloc străin de meciurile între ei. Mi se par normale, inclusiv campaniile dedicate. Am făcut-o eu însumi ani de zile cu Băsescu (indiferent dacă am lucrat la Voiculescu sau la Ghiţă), o face apăsat azi trustul lui Sârbu cu Ponta.

Important e să existe motive legitime. Cred că-n ambele cazuri sunt suficiente, la fel cum sunt convins că demonizarea-n masă a unei categorii politice sau profesionale (corupţi, hoţi/tonomate, mujahedini) e nocivă.

2. Mă lasă rece, la modul cel mai personal cu putinţă, dacă Ponta va fi viitorul preşedinte sau îşi va frânge gâtul la finele campaniei electorale. Indiferent cine va câştiga prezidenţialele, n-am de gând să revin în sistemul de stat (n-am făcut-o nici după categorica victorie a USL), iar în cel privat la care, cât de cât, mă pricep sunt infinit mai util şi mai în largul meu într-un trust de presă aflat în relaţii de adversitate cu puterea politică. Nu cred că-i nevoie să şi detaliez de ce.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

3. Textul incriminator prezentat de Mediafax şi dezvoltat de Gândul este o imensă manipulare. L-am citit de câteva ori, cu mare atenţie, fiindcă detaliile fac diferenţa. Şi am văzut că, printre foarte multe adevăruri şi dovezi ale şerpăriei de pe axa politică-justiţie, e introdus – forţat şi cu vădită dorinţă de manipulare, dacă mă întrebaţi pe mine – Ponta ca traficant de influenţă. Scriu asta pentru că nicăieri, dar absolut nicăieri, nu apare vreo dovadă sau măcar vreun indiciu a/al implicării directe a lui. Peste tot scrie (şi se dau şi dovezi informative) despre ce au făcut/promis alţii şi ce au scris/făgăduit aceleaşi personaje în numele lui, dar în document nu apare nici măcar o singură referire la vreo acţiune concretă (mail, sms, telefon, ambiental etc.) a premierului în sensul celor induse/convenite de Duicu & co.

Alte articole