Invitat la podcastul lui Timotei Onoriu, Victor Ciutacu a discutat despre unul dintre cele mai controversate și tensionate subiecte ale momentului: procesul și daunele uriașe cerute în scandalul care a aprins spațiul public. Mai este presa liberă în România? Unde se termină dreptul la opinie și unde începe abuzul? Pot jurnaliștii să mai facă analize, anchete și comentarii fără teama unor procese care pot distruge financiar pe oricine? Victor Ciutacu a vorbit deschis despre libertatea de exprimare, despre limitele presei, despre climatul public tot mai tensionat și despre felul în care ajungem să transformăm orice dezbatere într-un război total. Un dialog direct, incomod pe alocuri, dar extrem de actual.
Păi poate dăm niște bani să facem societatea mai bună, s-o plătim să fie mai bună. Acu’ e vremea datului de bani, nu e de luat. Apreciez invitația. Mulțumesc mult. Nu știu ce măsură discuția ta cu mine de astăzi o să facă societatea mai bună, dar hai să ne străduim.
„Doamnele Oana Gheorghiu, încă vicepremiera României, și Carmen Uscatu, fondatoarele Dăruiește Viața, m-au dat în judecată pe mine, dimpreună cu alți cetățeni și în solidar cu angajații postului de televiziune, solicitând daune morale de, în esență, de 600.000 de euro plus cheltuieli de judecată.
În primă instanță, este cu apel și ne vom adresa cu mare încredere la Curtea de Apel București. De ce procesul ăsta? Și aici facem o scurtă cronologie.
A existat la un moment dat în spațiu public o discuție, o dezbatere cu privire la modul în care se strâng bani pentru anumite ONG-uri, care, invariabil, au cauze nobile de susținut. Și mai ales cum se cheltuie banii respectivi.
Dezbaterea care a culminat, dacă ți-aduce aminte, cu momentul în care doamna Oana Gheorghiu, când a ajuns vice prim-ministru și a publicat o declarație de avere pe care o dădea în calitate de reprezentant în nu știu ce comisie prezidențială, în care s-a constatat că caritatea ce era pe bani avea un salariu bun, 20.000 de lei pe lună net. Și la un moment dat, curajosul și, aș putea spune, nebunul, dacă mă întrebi pe mine, jurnalist de investigație Liviu Alexa de la Cluj, pe care-l cunoaște toată lumea (şi care e chiar un jurnalist de investigație foarte bun) a publicat o serie de anchete, jurnalistice, bazate pe documente despre trei ONG-uri. Care era asta? Dăruiește viața. Bun. A doua zi, ONG-ul Magic Camp, ăla cu copiii, construirea așezământului, adăpostului pentru părinții copilor bolnavi de cancer, ceva din genul ăsta, și a treia zi despre ONG-ul lui Codin Maticiuc, ăla care renovă în spitale publice de bani private. Cât de talentati sunt, se vede zi de zi.
Cât impact am, iar se vede zi de zi. Am citit prima dezvăluire a lui Alexa. Foarte tare, cu documente. Repet. În care Alexa spunea, între altele, că există diferența dintre ce încasează ONG-ul şi ce cheltuieşte
Că ce cheltuie ONG-ul Dăruiește Viața pentru cauzele nobile, umanitare, respectiv construcția spitalului și ce alte obiective mai au ei este covârșitoare și că este imoral, n-a spus că este ilegal. Că această diferență de bani să nu fie folosită tot pentru cauză. Că de-aia s-a înființat ONG-ul ăla. S-au publicat rapoartele de audit ale KPMG. ONG-ul era auditata de KPMG pe contabilitate și erau bani băgați în titluri de stat, în depozite bancare cu dobândă. Adică activități economice, nu activități de binefacere. Asociația Dăruiește Viața se ocupă teoretic cu binefacere.
Dăm banii strânși de la cetățenii și de la statul român. Și aici este foarte important de spus, de subliniat, să-ți explic și mecanismul. Se cheltuie pentru amărâții de copii bolnavi de cancer. Și chiar au ajutat fetele astea, adică nu poate să conteste nimeni. Le-a contestat cineva asta? Nici Alexa, nici eu, nici nimeni. Da? Repet, pe baza documentelor. Și-am întrebat, bă frate, dacă toți trângeți bani pentru asta, de ce nu-i cheltuiți pentru asta? Deci, cum să spun, tu ai avut, nu știu dacă mai te duci, în continuare și business.
Dacă iei, spre exemplu, un credit și îl folosești în altceva, e deturnare de credit, se cheamă delapidare. Dacă îl folosești în alte interese decât ăla pentru care ți l-a acordat banca sau cine te-a creditat. Alexa nu a acuzat în domeniul penal sau ceva de genul ăsta. Nu fac eu pe avocatul lui Alexa. Eu spun ca să știe lumea despre ce-i vorba. Deci nu s-a pus problema de ilegalitate, s-a pus problema de imoralitate. Alexa este sigur un tip cu un limbaj mai buruienos. E mult mai spurcat la gura decât mine. Nu are atât de multă imaginație ca mine, dar pe ce spune, e profesor la măscări. Și el a și scris, are și un stil de scris foarte contondent și a și vorbit, pentru că noi am preluat subiectul lui Alexa.
Deci repet, nu sunt eu inițiatorul dezvăluirilor ca să spun povestea toată. Alexa a făcut niște dezvăluiri. Noi le-am văzut și am zis, bă, cât de tare e asta a luat Alexa. Am preluat dezvăluirile, am făcut o beta, un material de televiziune.
Că dintr-un material scris l-am făcut material de televiziune. Citându-l pe Alexa, site-ul pe care l-a publicat, sursele pe care el le-a indicat, auditul KPMG, am dat documente din auditul KPMG. Deci cum să spun? Ne-a dat nouă cineva pe furatele trei foi de hârtie și așa mai departe.
Și am dat povestea la televizor. L-am invitat pe Alexa pe Skype. A intrat în direct. Doamnele s-au considerat lezate pe persoană fizică și pe persoană juridică. S-au pus și niște întrebări.
La care doamnele au răspuns. Într-un drept la replică foarte nervos și destul de generos, pe care postul l-a difuzat. Ce au spus? Că nu au plătit niciodată jurnaliști, că toți care i-au sprijinit au făcut-o din dragoste…
Nu s-au considerat mulțumite, i-au dat în judecată, dreptul lor constituțional. Și eu dau în judecată lumea și pe mine mă dă în judecată lumea.
Și s-au considerat lezate pe persoană juridică, pe Asociația Dăruiește Viață, de 500 de mii de lei de căciulă și pe persoană fizică, fondatoarele, Gheorghiu și Oscatu, de câte 250 de mii de căciulă. În total 1 milion de lei. 1 MILION de lei de căciulă….Dacă ele spun că a fost o activitate, nu știu… asta ar trebui să fi lezat imaginea ONG-ului.
„Toată lumea vorbește numai de milionul lui Ciutacu. Nu! Sunt 3 milioane. Ciutacu un milion, Alexa un milion, Korpoș, un milion și o să-ți povestesc. Deci pe postul meu sunt două milioane, prietene. Ciutacu plus Korpoș. În solidar cu postul. Și Iosefina care a fost invitată în emisiunea respectivă. la ea am mai tăiat. La Iosefina Pascal a picat de 100 de mii. În aceeași emisiune a fost invitat și Robert Turcescu. Ca am vorbit cu el în emisiunea lui. Bă, în aceeași emisiune, la masa lângă Iosefina. Și Turcescu a zis lucruri. A comentat. Neplăcute urechilor doamnelor. Păi, peTurcescu nu l-au dat în judecata deloc. Nu a existat… Deși fizic era… cum ar spune americanul, hoit lângă hoit. Înțelegeți? Măi, era unul lângă altul. Și Turcescu n-a tăcut demonstrativ. Turcescu n-a fost dat în judecată. Norocul lui, vorba lui, bă, mi-a trecut procesul, bă, lăe ângă ureche.
Procesul s-a desfășurat normal, cât de normal poate să se desfășoare un proces în țara românescă, cu termene, cu amânări, cu audieri, cu tot. Până când a venit momentul pronunțării sentinței. Și știi că există, de când ne-am informatizat, dosar electronic.
Dacă ai acces la dosar electronic, ca avocat sau ca parte, că nu poți să ceri acces la dosarul tău, te judești cu vecinul de-o stradă. Nu. Ceri în virtudea statutului de parte. Și a început carnavalul amânărilor. Deci sentința a rămas în pronunțare. au existat 8 astfel de amânări. La fiecare termen se amână pentru săptămâna viitoare. Pe toate le punea vinerea. În mod normal, când emiți un act într-un dosar, îl înregistrezi în dosar, inclusiv în cele electronice, ca să dai comunicarea către porți. S-a amânat, s-a pronunțat, s-a nu știu ce! Deci se punea vinerea de obicei. Niciodată vinerea nu s-a anunțat. Stăteam ca proștii, se punea luni dimineața. De fiecare dată povestea asta apare la luni dimineață. Ne-a mai dat o săptămână amânare. Repet, sentința rămasă în pronunțare… Nu mai era nimic de dezbătut. Judecătorul a zis că voi da cu ciocănelul și vă voi anunța. Timp de 8 săptămâni, dacă nu greșesc, am așteptat această sentință. Și a venit magica dată de 30 a 4-a, aprilie anul curent. Cu o zi înainte de 1 mai. Când a fost 1 mai? Vineri a fost 1. Pe 30 a 4-a nimic. Pe 1 a 5-a evident nimic. Nici iarba nu crește de 1 Mai. Doar micul sfârâie. Pe 2 mai sâmbătă nu avea cum să apară, 3 luminică. Pe 4 mai dimineață, jban!. Despăgubiri record. Ciutacu 200 de mii, Korpos 200 de mii, Alexa 200 de mii, de euro. Iosefina 20 de mii. Eu și Korpoș în solidar cu postul de televiziune.
Korpoș a avut ghinion. Deci a fost de serviciu. Korpoș lucrează un weekend cu un weekend, un weekend da, un weekend ba. Și era pe tura lui și era prezentator. Korpoș face și emisiuni de televiziune. Dar nu pe zona asta. E alt talent pe care l-are el. Face și emisiuni politice, dar nu e Korpoș tipul de om care să facă dezbatere pe dezvăluirile din mațele sistemului. A fost de serviciu, sâmbătă sau duminică. Și a preluat din emisiunea mea, aia incriminatoare, a făcut un rezumat, a făcut o beta mai scurtă, că nu putea să aia. A fost emisiune de o oră. Korpoș a făcut și el. O betă de trei minte, cinci minute. Habar n-am. Ce era cu dezvaluire de acolo.
Și-a citit capul video. Capul video, fiind pentru cei care sunt la noi și nu sunt familiarizați cu discursul de televiziune, cuvintele alea de la introducerea unei știri. Știre de ultimul oră, doamnelor și domnilor, s-a prăbușit un meteorit peste Palatul Cotroceni. Președintele Nicușor Dan este teafăr. Dau legătura reporterului aflat la fața locului. Bună seară! Korpos și-a citit un cap video. Dezvăluiri spectaculoase. Haideți să vedem împreună materialul
Acum vorbim de precedente și fără precedent. Prietene, am vorbit zilele astea, nu mă mai cunoștești pe mine, cu o sumă de avocați, procurori, judecători, unii la pensie, unii în sistem. Toți în unanimitate, nu vreau ei să fie solidari cu mine sau să mă facă să mă simt bine
În istoria proceselor civile de în România, ăstea cu daune, cu o singură excepție pe care am menționat-o și Răzvan Savaliuc, nu s-au dat niciodată sumele cerute de partea prejudiciată.
Deci niciodată, niciodată nu s-au dat daune cât a cerut ala lezatul, cu excepția celor de un leu. Când zice o anumită instanță, da, ai dreptate, ai de luat un leu și scuze publice.
În rest, nici măcar la Codruţa Kovesi, repet, în vârful ei de glorie, când a dat în judecată Antena 3 și pe toți participanții la o dezbatere despre ea, dacă vrei să spun și aici. Codruţa Kovesi a cerut atunci 200.000 de euro. Era pe vremea când Kovesi aresta pe cine voia, dimineața, la prânz, seară. Onorata instanță i-a dat 60.000 de euro. Tot o poală de bani. Dar nici lui Kovesi nu i-au dat cât a cerut.
Tu înțelegi că doamnele astea sunt singurele care au luat cât au cerut? Și întrebarea a fost, cel mai mișto a fost că m-a întrebat un procuror. Zice, tu-ți dai seama că ai avut noroc în viață? Zic, de ce? Zic, că se putea și mai rău de 200.000? Zice, păi tu-ți dai seama că dacă și erau alea 500.000, 500.000 le dădea? Crezi? Da! Acu’ da! Bun. Dacă vrei să povestesc cu… A fost genial procesul, cu aceeași avocată. Foarte important de menționat. Doamnele Carmen Muscatu și Oana Gheorghiu și Dăruiește viața.
Au angajat o avocată pe o doamnă de succes, Nicoleta Popescu se numește, care a câștigat și toate procesele. Interesant. Bine, dacă femeia e profesionistă… N-am știut.
(…)
Deci când te dă cineva în judecată, îți cere daune materiale sau morale. Sau și materiale, și morale. Și am să-i explic privitorilor tăi, care e diferența dintre ele. Când ceri daune materiale, eu te dau pe tine în judecată, că m-ai făcut fost bandit, în fine nu știu ce, și spun că vreau daune materiale de atâția bani.
Onorata instanță spune, sigur, vă rugăm să prezentați niște documente Din care se reiasă amploarea prejudiciului pe care vi l-a provocat domnul Onoriu făcându-vă în toate felurile. Și atunci tu vii cu hârtii sau cu fapte. Am avut un contract în derulare și îmi casam atâția bani.
După ce domnul Onoriu m-a făcut hoț bandit și tot, partenerul meu de contract a denunțat contractul și nu mai încasez banii respectivi pentru că s-a simțit, în primejdie, să fac afaceri cu un hoț bandit ca tine.
Valoarea contractului era atâta, eu n-am mai încasat atâția bani de la momentul respectiv, motiv pentru care mă consider prejudiciat de suma aia că din cauza lui Onoriu eu nu mai au banii ei. Dau nematerial. Sau aveam niște încasări, cum e ONG-ul Dăruiește viața.
Din cauza dezvăluirilor lui Alexa, preluate de Ciutacu și citite de Korpos, nivelul despăgubirilor, donațiilor a scăzut. Lumea nu a mai avut încredere în mine să dea. În mine, Dăruiește viața. Ok, prezentați-ne niște hârtii, cât încasați înainte să vă atace Ciutacu, cât încasați după ce v-a atacat Ciutacu, pentru că probabil există o diferență și va prejudiciat Ciutacu. Deci este cuantificarea daunelor materiale. Trebuie cuantificată, evident. Doamnele n-au cerut daune materiale. Interesant.
Mai mult, că e pe persoană fizică. Eu, Oana Gheorghiu, am fost ostracizată de societate după asta și mi-am pierdut ori slujba la Dăruiește Viața, ori oportunitățile de carieră în viață.
Doamna Gheorghiu, între timp, a fost promovată vice prim-ministru și a rămas în conducerea Dăruiește Viața, deci nu pare să-și fost. De aia nu au existat nici cereri de daune materiale, că nu puteau fi probate. Și există varianta B, daune morale. Dar unele morale au un mare avantaj.
Că sunt la latitudinea judecătorului, exclusivă. Și la puterea ta de convingere, că ai suferit din punct de vedere psihic, reputațional, Nu există. E a Codul civil. Unul dintre marile porcării din Codul civil. Și tu te duci la onorata instanță, şi te-ntreabă, Ciutacule, cum s-a repercutat atacul considerat de tine, nedrept și calomnios al lui Onoriu la adresa ta. Și tu spui, doamna judecător, am început să nu mai dorm noaptea, mă zvârcoleam în pat, luam pastile, am ajuns la psiholog, la psihiatru.
Nevastă mea a început să mă bănuiască. A început scandalul în familie. Că dosesc banii. Că unde sunt banii provocați de șpăgile pe care le-am luat, de care m-a acuzat Onoriu? N-am adus banii acasă. Unde am dus banii? Am o gagică. Cheltuiesc cu ea? De ce m-am apucat de furat?
Colegii, care până atunci se uitau la mine ca la un far, eram simbolul postului, au început să mă deteste, să nu mă salute, să se ascunde de mine. Să-și dea seama că au greșit, că și-au făcut un idol de ceară, că eu de fapt sunt un corupt și un lipsit de profesionalitate și așa mai departe.
Dacă mai aduci un martor, doi… Prieteni, pe mine m-au învățat astea niște avocați să spun în instanță, în procese pe care le-am intentat eu altora, da?
Dacă mai aduci un martor, doi… Și atunci onorata instanță zice, bă, dacă ești convingător, nu spun că dacă ai comandă să fii de acord, dacă ești tu foarte convingător, se uită vă onorata instanță și zice cât a vrut? Un milion? Un milion să fie!
A observat şi dl Cristoiu. Daune morale mi-au fost solicitate de două persoane fizice. Ok. Probabil le-au probat cu sprijinul domnului Vanghele și de o persoană juridică. Poţi să-mi explici și mie cum poți să stresezi psihic un ONG sau o societate comercială sau un chioșc sau un stadion? Înțeleg, repet, că poți să stresezi persoana fizică și e normal. Și eu am fost stresat în procese în care am dat în judecat. Dar, cu siguranță, nici ușa de la apartamentul în care locuiesc, nici patul în care dorm, nici studioul de televiziune în care trag și nici masa la care stăm noi de vorbă nu pot fi stresate. Psihic. Dar poate se paote habar n-am cum e… Nu poți să strezezi metafizic și nici metapsihologic, nu există. Poate are un spirit, poate există o întâmpare nevăzută. Vrei să spun mai mult? De ce nu mi-au cerut daune materiale? De ce? O dată la mână. Pentru că între timp doamna a crescut în statutul social și este vicepriministru. Chiar pe o leafă mai mare decât avea la Dăruieşte viața.
Și, a doua la mână, că între momentul difuzării subiectului lui Alexa pe post și momentul la care s-a emis sentința, încasările Dăruiește Viața au explodat. În sus. Deci cel mai mult puteau să mă premieze că i-am ajutat, să-mi dea comisiune. Şi ele știau că nu sunt proaste, şi avocatele cu atât mai puțin. Cum dracu să-i cerem daune materiale, când nu avem cum să probăm, că ne-au crescut încasările. Repet, raportat la perioade inflației și așa mai departe.
Și atunci s-a mers pe calea morală. Doamnele s-au tăvălit în chinuri de supărare și de rușine. Dar acum am dat seama că puteam să cer și eu. Acum, dacă se poate să primești 200 de mii, de ce să nu cerem un milion? Eu ce spun? Mie mi-au cerut milionul de lei, 200 de mii de euro. La următorul sau următorul care mă dă în judecată zic, stai mă, că dacă pe fraier dacă lor le-a datun milion, eu-i cer 5. Și atunci tu, ziarist sau creator de conținut sau ce vrei tu, îți mai dă mâna. Ai o informație tare, probată.
Eu sunt frunză în vânt. Mă lasa ăsta dezbrăcat. Despre ce vorbim? Este un precedent gigantic, mai mult decât atât. Pronunţat în ziua Libertății de Exprimare.
În România, în 2026, în raportul mondial al Libertății de Exprimare, pe care suntem pe un glorios loc 49, sunt date exemple de ce împiedică jurnaliștii să-și facă treaba și abuzurile autorităților. E menționat ca titlul general.
Abuzul de justiție sau de instituțiile judiciare din partea demnitarilor sau a celor cu Ppziții de conducere în interiorul sistemului de stat. Și este dat un exemplu ca intimidare. Un președinte de consiliu județean, un primar a dat în judecată un jurnalist local și a cerut 500.000 de lei daune.
Deci ăsta e dat ca exemplu suprem de presiunea asupra presei. Prieteni, în timpul în care s-a redactat acest raport, era în derulare un proces în care vice prim-ministru guvernului României a dat în judecată patru jurnaliști un post de televizie și le-a cerut 3 milioane de lei.
Crezi că e menționat ăsta în raportul Libertate a presie? Nu. Deci procesul nostru care e, cum să spun, de o amploare cel puțin financiară, de minim șase ori mai mare decât ăla, iar demnitarul implicat, vice-prim-ministru Guvernului României, nu se compară cu orice timp de depător local, nu există.
Noi nu suntem intimidați la libertatea de exprimare. Știu, n-au aflat, dar au aflat de ăla, de ăla. Gorj, de la Dâmbovița, de la nu știu unde, raportorii libertății de exprimare. Cloacă, băltim, nu vezi că e important de cine scrie? E ca faimoasele rapoarte pe justiție. După fenomenul Năstase, când s-a inventat MCV-ul și tot. Rapoartele pentru ălea pe justiție erau scrise în România.
Și normal că scriau toate nasoalele despre viitorul adversar din politică şi despre regimul lui. (…)
Acum, mă ard pe mine, la buzunar, la siguranța mea, a familiei mele. Dincolo de faptul că nu sunt eu milionarul excentric care stă în Rahova, dă-mi plăcerea de a trăi în mijlocul poporului. Dar și dacă eram, bă, banii ăia sunt munciți. Arată-mi tu unul și pe praful ăsta care stă cu curul pe 200.000 de euro…Nu sunt oameni de afaceri care să aibă banii ăștia acum, dar jurnaliști….
Victor Ciutacu: „Mă duc cu pieptul dezgolit, nu mă uit după oștenii de spate, la Curtea de Apel. Fără nicio problemă. Să ne judecăm la apel. Dar să ne judecăm pe bune!”
Plus un întreg post de televiziune. Banii de salarii. Că dacă vine cu executorul peste matale, dacă rămâne definitivă, fiind în solidar, vine cu executorul peste mine, peste Alexa, peste Korpoș și peste Iosefina, dar și peste România TV. Și ți-a blocat banii. Ce faci? Nu mai plătești salariile? Nu mai plătești curentul? Te-ntreb. Nu știu, e o sumă foarte mare, mi-e foarte greu să gândesc. E gigantica, prietene. Mă gândesc că poate ţi-ai căutat-o și tu la un moment dat. E un salariu de fotbalist, profesionist bun. Mă gândesc că poate ți-o meritai în anumite contexte. Dar în general. Am mai pierdut. Măi, eu l-am dat în jur de catea pe Rizea. Pentru o campanie descreierată de doi ani
împotriva mea. Am câștigat tot. Ai cerut 100.000 de euro. Da, și-am câștigat 8.000 de lei. Deci onoarea și demnitatea mea, terfelite, cum să spun? Băi, ce s-a spus despre doamnele astea la mine la mine, e în cea de-a zecea parte de ce a putut să spună Rizea despre mine.
Într-o singură apariție. Şi eu nu sunt prost. Sunt de multe ori nesăbuit, dar prost nu sunt. Să mă arunc singur cu capul în laț. Nu vezi că mă iau ei și fără să mă arunc? Asta nu-mi dau seama…
Eu aștept întâi motivarea. Că până la noi vești, să-mi vină motivarea. Să aflu cum le-am lezat atât de tare pe doamnele și ONG-ul pe care l-au fondat. O să aflu dacă nu sunt în vreo relație de prietenie, de care nu știu, cu domnul Vanghele, care a fost martor împotriva mea, când aia de dușmănie înțeleg că pare că nu sunt, dacă a fost acceptată mărturia. O să aflăm multe lucruri interesante de acolo.
După care, evident, va urma apelul pe care îl voi face. Eu, postul de televiziune, colegii mei, şi după aia Dumnezeu cu mila. Știi că e vorba aia. Să-ți dea Dumnezeu să ai parte de un judecător cinstit sau un judecător care nu poate fi influențat. Să judece cu capul lui.
Eu atâta vreau. Am spus-o de nenumărate ori. Îmi zicea lumea, bă, ai câștigat procesul și ai susținut că n-ai încredere în sistemul de justiție. Da! N-am încredere în sistemul în ansamblu. Există oameni și sunt ferm convins. Cunosc și eu. Eu sunt fix invers. Eu am încredere, doar că cred că mai sunt și uscăciuni. Evident. Mă rog, nu trebuie să fim de acord. Dar îți spun că mă duc cu pieptul dezgolit, nu mă uit după oștenii de spate, la Curtea de Apel. Fără nicio problemă. Să ne judecăm la apel. Dar să ne judecăm pe bune!”