Viitor premier, preşedinta Partidului conservator, Erna Solberg, a revendicat „o victorie electorală istorică” pentru dreapta şi a promis să „ofere un nou Guvern ţării”.

Liderul coaliţiei de stânga în exerciţiu, laburistul Jens Stoltenberg, şi-a recunoscut înfrângerea. „Voi prezenta demisia Guvernului după prezentarea bugetului la 14 octombrie, când va fi clar că există o bază parlamentară pentru un nou Guvern”, a declarat el.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Klaus Iohannis, cotat cu şanse mari pentru a-i lua locul preşedintei ...

Alina Gorghiu: „Cred că locul Republicii Moldova este ...

Cele patru formaţiuni de dreapta şi de centru dispun de o majoritate confortabilă de 96 de locuri din 169 ale Parlamentului, potrivit proiecţiilor realizate după numărarea a trei sferturi din voturi.

Aflată la putere din 2005, coaliţia lui Stoltenberg nu ar obţine decât 72 de mandate, potrivit aceloraşi proiecţii, un rezultat care marchează alternanţa într-o ţară cu prosperitate economică, o excepţie în Europa.

Ultimul mandat i-ar reveni unui partid ecologist independent.

Câştigătoare la urne, cele patru formaţiuni de dreapta ar urma să se înţeleagă în privinţa unei platforme de guvernare în săptămânile care vor urma.

„Blocul burghez” este foarte eteroclit, regrupând conservatori, dreapta populistă (Partidul Progresului, FrP) şi două partide de centru, democrat-creştinii şi liberalii, în dezacord în privinţa a numeroase probleme precum imigraţia sau climatul.

Partidul Progresului, care de la înfiinţarea sa, în urmă cu 40 de ani, s-a menţinut în opoziţie, a promis „negocieri strânse” prin liderul său Siv Jensen, care a promis să lase o „amprentă puternică” asupra viitorului program comun.

Pe hârtie, totul pare să pledeze pentru un statu quo politic: după ce a traversat criza fără probleme, Norvegia, bogată în petrol, afişează o sănătate economică remarcabilă, cu un şomaj neglijabil şi un nivel de trai foarte ridicat.

Hotărâtă să rămână în afara Uniunii Europene, ea deţine cel mai mare fond suveran din lume, de circa 750 de miliarde de dolari.

Uzura puterii

După opt ani de guvernare, o longevitate rară în Norvegia, stânga a fost victima unei uzuri a puterii şi lacunelor puse în evidenţă de atacurile extremistului de dreapta Anders Behring Breivik. La 22 iulie 2011, Breivik a ucis 77 de persoane, detonând o bombă în apropiere de sediul Guvernului din Oslo, apoi deschizând focul asupra participanţilor la o reuniune a tinerilor laburişti pe insula Utoeya.

În mod paradoxal, alegerile de luni ar urma să deschidă uşile puterii Partidului Progresului, al cărui membru a fost Breivik până în 2006. Creditaţi cu 29 de mandate, respectiv cu 12 mai puţine decât la precedentul scrutin din 2009, populiştii sunt aliaţi de neevitat pentru conservatori, care ar obţine 48 de locuri. Cele două partide de centru-dreapta, cu 19 mandate, ar putea susţine un astfel de Guvern, fără să participe însă în mod direct.

Partidul Progresului s-a demarcat net de Breivik şi a ridicat problema imigraţiei în surdină, dar rămâne favorabil unei politici ultrarestrictive în acest domeniu.

Insulă de prosperitate, Norvegia atrage străinii: 70.000 dintre ei au imigrat aici anul trecut, dintre care 25.000 non-europeni, mărind rapid numărul populaţiei, care este puţin sub 5,1 milioane de persoane.

În pofida înfrângerii electorale a coaliţiei în exerciţiu, laburiştii rămân principalul partid din Parlament, cu 55 de mandate. În caz de neînţelegeri în rândul dreptei, ei ar putea să îşi valorifice numărul de mandate pentru a rămâne la putere, la conducerea unui Guvern minoritar.