Era în primăvara anului 1943, în miezul celui de-al Doilea Război Mondial. Doi piloţi, membri ai Forţelor Aeriene Sovietice, zburau cu avioanele lor – Polikarpov Po-2 – construite din placaj şi slab echipate, mult inferioare ca performaţă comparativ cu cele ale inamicului german.

Cele două avioane patrulau deasupra unei intersecţii de cale ferată, când s-au trezit brusc înconjurate de nu mai puţin de 43 de bombardiere germane. Tot ce puteau să facă într-o asemenea situaţie era să fugă din calea duşmanului. Au făcut rapid, ca într-un număr de acrobaţie, coborâri bruşte, urmate de ascensiuni chiar în mijlocul armatei  de avioane a germanilor, în care au tras fără frică.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Drama trăită de o tânără care nu se poate angaja din cauza ...

Cel puţin cinci morţi şi 33 de răniţi în sudul Chinei, ...

Pilotul care a refuzat votca

Cei doi piloţi, care erau, de fapt, două aviatoare sovietice, au reuşit să scape de inamic. Ba chiar au doborât două avioane germane, înainte ca unul dintre al lor să fie lovit într-o aripă şi prăbuşit de germani. Din fericire, femeia care îl pilota a scăpat cu viaţă, relatează theatlantic.com.

Când cei de la sol au văzut ce se întâmplă şi au sărit în ajutorul „pilotului” al cărui avion se prăbuşise, i-au oferit acestuia votcă. Spre marea lor uimire, „pilotul” i-a refuzat.”Nimeni nu a înţeles atunci de ce bravul soldat care înfruntase escadronul nazist nu a vrut să bea votcă”, a povestit femeia-pilot după aceea. Au aflat mai târziu că bravul soldat nu era, de fapt, bărbat. Era una dintre femeile sovietice care pilotau avioane, Tamara Pamiatnik, membră a Regimentului 588, al Forţelor Aeriene Sovietice.

Faimosul regiment de femei era supranumit şi „Vrăjitoarele Nopţii”, pentru că efectua zboruri pe timp de noapte. Era unul dintre regimentele armatei sovietice care a întreprins 30.000 de misiuni în decursul a patru ani, lansând, în total, 23.000 de tone de bombe asupra germanilor.

Poreclite de nazişti

Porecla de „Vrăjitoarele Nopţii” le-a fost dată chiar de către soldaţii nazişti, pentru că zgomotul micuţelor şi slab dotatelor avioane pe care le pilotau era asemănător celui al unei cozi de mătură pe care zboară vrăjitoarele din poveşti. Naziştii prinseseră frică de ele, iar când vreunul dintre ei reuşea să doboare vreo „Vrăjitoare a Nopţii” era decorat cu „Crucea de Fier” – cea mai înaltă distincţie militară prusacă, din 1813, acordată pe timp de război. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, Hitler decretase conferirea acestui ordin pentru germanii și cetățenii statelor aliate cu Germania, pentru fapte de arme excepționale sau comportament eroic în fața inamicului.

Regimentul sovietic al „Vrăjitoarelor Nopţii” a fost unic în rândul femeilor care au luptat pe front şi chiar în rândul tuturor femeilor aviatoare din cel de-al Doilea Război Mondial. Alte ţări, între care şi Statele Unite, care au avut femei înrolate în armată, le-au permis acestora să efectueze doar misiuni simple, alături de soldaţii bărbaţi. Numai fosta Uniune Sovietică a fost prima naţiune care a trimis femei-aviator în misiuni de luptă.

Vrăjitoarea- şefă, Nadejda Popova

Una dintre „vrăjitoarele nopţii”, Nadia Popova, s-a stins la începutul lunii august, la vârsta de 91 de ani. Ea a fost comandant şi a coordonat 852 de misiuni.”Aproape de fiecare dată, trebuia să navigăm prin peretele de foc al inamicului”, povestea Popova odată, vorbind despre modul precar în care era dotată armata lor de femei, relatează presa britanică.

Avioanele din placaj se aprindeau ca foaia de hârtie dacă erau lovite de inamic. Fiind nişte aparate care cărau şi bombe şi zburau la joasă altitudine, femeile-pilot nu erau dotate cu paraşute şi nu aveau radar de navigaţie. Se foloseau numai de hărţi şi compasuri, iar un avion putea transporta doar două bombe. De asemenea, cabina avioanelor lor nu era acoperită. Iarna, aproape că îngheţau de frig. Femeile-pilot sovietice purtau uniforme bărbăteşti.

O să trăim mult

În fiecare noapte, aproximativ 40 de avioane care aveau la bord un echipaj de două femei – una fiind pilotul şi cealaltă navigatorul – participau la opt sau mai multe misiuni. Într-o noapte, Popova a întreprins 18 misiuni.

După o noapte de succes, în care doborâseră multe ţinte inamice şi supravieţuiseră unui atac al duşmanului ale cărui gloanţe le ciuruiseră micul lor avion, făcându-le 42 de găuri, între care şi în căştile de pilot şi în harta după care se ghidau, Popova s-a întors către camarada sa navigator şi i-a spus: „Katia, noi o să trăim mult!”…