Publicația americană Wall Street Journal analizează cinci scenarii pentru încheierea războiului din Ucraina și cât de probabile sunt acestea acestora.

Alte Articole

De ce nu este deschis sicriul lui Costel Corduneanu? Este acoperit ...

Joe Biden sugerează că unchiul său a fost devorat de canibali ...

Visa Waiver este un obiectiv strategic naţional, anunţă Guvernul

1. Prăbușirea Rusiei

Forțele ucrainene foarte motivate, bine înarmate și competente din punct de vedere tactic au profitat de slăbiciunile armatei ruse. Rușii s-au luptat cu logistica și coordonarea proastă a diferitelor elemente ale campaniei lor. Au suferit din cauza echipamentului și antrenamentului slab și, pe alocuri, cu moralul scăzut.

Majoritatea analizelor occidentale ale războiului arată că Planul B al Moscovei – de a concentra forțele în est și sud-est și de a-și extinde punctul de sprijin în Donbas – decurge mult mai lent decât au sperat rușii. Aparentul plan al Moscovei de a încercui trupele ucrainene pare pentru unii imposibil de realizat. Între timp, tunurile occidentale M777 cu rază lungă de acțiune și alte arme au intrat și ele în luptă . Pentagonul spune că deja fac diferența.

Cel mai bun lucru pe care unii analiști îl pot spune despre acțiunile militare ale Moscovei până în prezent este că acestea nu s-au dezintegrat. „Puteți argumenta că rușii au făcut o treabă destul de bună cu armata lor, având în vedere presiunea la care se află”, a spus Lawrence Friedman, profesor de studii militare la King’s College din Londra. Dar, adaugă el, „armatele pot fi fragile”.

Reprezentanții serviciilor secrete occidentale notează multe refuzuri de a participa la ostilitățile dintre trupele ruse. Ei au mai spus că unitățile rusești care au fost învinse în bătălia de la Kiev au fost aruncate înapoi în luptă, adesea cu recruți slab pregătiți. Serviciile secrete ale apărării din Regatul Unit spun că utilizarea unor auxiliare, cum ar fi luptătorii din Cecenia, a făcut și mai dificilă coordonarea forțelor Rusiei. „Cred că scenariul de aici, care este poate puțin subestimat, este posibilitatea unui colaps real al Rusiei”, a spus Eliot Cohen de la grupul de cercetare bipartizan Center for Strategic and International Studies din Washington. Chiar și alte rezultate ar putea avea implicații pentru Moscova, a spus Cohen. „Cred că la un nivel fundamental, Putin a pierdut deja”, a spus el. „Personal îmi este greu să-mi imaginez că va rezista la putere o perioadă foarte lungă de timp”.

2. Prăbușirea Ucrainei

În timp ce pierderile grele pe care ucrainenii le-au provocat forțelor ruse sunt bine documentate, există mai puține dovezi despre cât de mult au suferit forțele ucrainene. Informațiile disponibile public sugerează că pierderile și daunele echipamentelor au fost semnificative, dar estimările occidentale sugerează că victimele sunt doar o fracțiune din cele suferite de ruși, dintre care estimările Organizației Tratatului Atlanticului de Nord au fost uciși, răniți sau luați prizonieri până la sfârșitul lunii martie. personalul militar.

Cucerirea lui Mariupol a fost o victorie mult așteptată pentru Rusia, după ce ucrainenii, care erau asediați de oțelărie de aproape trei luni, au depus armele. Forțele armate ale Moscovei pun, de asemenea, presiuni intense asupra Ucrainei în jurul Severodonețk și Liman în Donbas, spun analiștii. Fără estimări credibile ale victimelor și pierderilor de echipamente, analiștii trebuie să caute alte indicii cu privire la starea armatei ucrainene. Unul dintre criteriile pe care le folosesc analiștii este modul în care se luptă. Eficacitatea forțelor ucrainene va fi sporită și de echipamentele occidentale care se revarsă în țară.

Michael Clarke, fost director al Royal United Services Institute, un think tank de securitate cu sediul la Londra, a declarat că cererea președintelui Biden de asistență militară pe termen lung pentru 33 de miliarde de dolari pentru Congres  este un semnal că va „face tot ce este necesar pentru a se asigura că Ucraina nu este învins.” . Acest lucru reduce foarte mult probabilitatea ca „Ucraina să poată fi învinsă”. „Nu cred că este probabil un colaps ucrainean. Aproape că l-aș exclude”, a spus domnul Friedman de la King’s College London. „Au motivație și impuls”.

3. Blocare sau colaps

Războaiele ajung adesea într-un impas în care niciuna dintre părți nu îndrăznește să cedeze. Oficialii occidentali avertizează că conflictul ar putea continua în anul următor și chiar mai departe. „Războiul este adesea, sau poate fi, un proces de colaps competitiv, în care victoria merge de partea care rămâne în picioare, deși ambele suferă teribil. Cu siguranță asta a fost ceea ce s-a întâmplat în 1918”, a spus Cohen, vorbind despre sfârșitul Primului Război Mondial. „Îți poți imagina un impas dacă crezi cu adevărat că rușii sunt rezistenți și pot recupera pierderile teribile pe care le-au suferit”, a declarat specialistul. Acesta a mai spus că i s-a părut neconvingător. Un scenariu mai probabil, a spus el, este că ucrainenii își vor folosi mobilitatea și avantajul tactic pentru a alege locuri în care să atace și să se infiltreze în liniile rusești.

Mai mulți analiști au spus că se așteaptă că, dacă Ucraina poate contracara actuala ofensivă rusă din Donbas, ucrainenii își vor intensifica contraofensiva în următoarele câteva săptămâni, demarând o fază critică a războiului. Clarke a spus că armata rusă este prea mică pentru a atinge obiective chiar limitate în Ucraina. Perspectiva cheie pe termen lung pentru Moscova este dacă efortul de recrutare va da roade și dacă poate adăuga încă 150.000 până la 180.000 de soldați la armata sa permanentă. Având în vedere nevoia de pregătire, recruții nu vor ajunge pe câmpul de luptă decât la sfârșitul anului. „Dacă anul viitor rușii pot mobiliza forțe mari, atunci vom ajunge într-o fundătură”, a spus el.

4. Ofensiva Ucrainei

După ce și-au redirecționat forțele către est și sud-est, rușii par să se fi grăbit să lanseze o ofensivă treptat, uneori folosind trupe care fuseseră respinse de la Kiev, mai degrabă decât să aștepte timpul și să adune o forță pe scară largă. La un moment dat, rușii nu vor mai merge mai departe. În acest stadiu, armele occidentale sunt extrem de importante, spun analiștii. Gama lungă de obuziere americane le permite ucrainenilor să atace trupele rusești fără a intra în zona de foc. Ucraina primește și alte echipamente occidentale, cum ar fi drone Switchblade și Phoenix Ghost. Dacă ucrainenii avansează, următoarea întrebare este unde se vor opri. Ținta minimă pentru Ucraina sunt liniile de control pe 23 februarie, cu o zi înainte de invazia rusă. Acest lucru ar permite Moscovei să controleze cele două enclave din Donbas și Crimeea pe care le-a anexat în 2014. Dacă ucrainenii au succes, închiderea va fi o provocare politică pentru președintele ucrainean Volodymyr Zelensky, spun analiștii. Ar fi tentant să-i împingem și mai departe pe ruși.

Operațiunile ofensive sunt mai dificile decât cele defensive. Trecerea prin zone în care rușii au fost de mult înrădăcinați ar fi ambițioasă pentru Ucraina. Presiunea externă asupra lui Zelensky , în special din partea europenilor, pentru a limita ofensiva este probabil să crească. „Într-un moment în care aliații occidentali sunt împărțiți dacă încercăm să câștigăm războiul sau să-l punem capăt… este mai greu pentru ucraineni să urmeze calea pe care au fost”, a spus Clarke.

5. Escaladarea conflictului din Ucraina

Unii analiști sunt acum îngrijorați că îl susțin pe liderul rus într-un colț, escaladarea conflictului, de exemplu prin utilizarea armelor tactice nucleare sau chimice pe câmpul de luptă. Analiștii occidentali spun că este posibil, dar puțin probabil. Chiar dacă armele nucleare ar fi folosite pe câmpul de luptă, conflictul nu s-ar transforma automat într-un schimb de rachete balistice intercontinentale între Rusia și Occident. Folosirea armelor nucleare de către Rusia ar rupe tabuul împotriva utilizării lor în război, care este în vigoare din 1945. Reacția ar fi potrivită, a spus Cohen: „Presupun că, dacă Putin ar merge într-adevăr atât de departe, își va găsi subalternii direcți evitându-i ordinele”. Utilizarea unor astfel de arme ar genera o condamnare internațională pe scară largă și, probabil, ar izola și mai mult economia rusă, inclusiv prin impunerea potențială a așa-ziselor sancțiuni secundare care vizează nu numai întreprinderile rusești, ci orice companie care desfășoară afaceri în Rusia.

Principalul factor împotriva utilizării unor astfel de arme, spun analiștii, este că acestea nu vor oferi avantaje în ostilitățile în care ambele părți sunt aproape una de cealaltă și unde nu există o concentrare pe scară largă a forțelor ucrainene.

„O armă nucleară de pe câmpul de luptă nu va face nimic pentru tine. Un număr mare de arme nucleare pe câmpul de luptă va crea doar o mulțime de consecințe și, probabil, va distruge unii dintre oamenii tăi”, a spus Friedman. Armele chimice sunt greu de vizat și riscante pentru trupe, ceea ce le face și mai ineficiente. Alte două motive pentru a le folosi, inclusiv departe de câmpul de luptă, ar fi terorizarea țării încercând să influențeze factorii de decizie de la Kiev sau încurajarea guvernelor occidentale să preseze Ucraina să caute pacea. Ambele căi sunt plauzibile din punct de vedere ipotetic, dar puțin probabil, spun analiștii.

Orice utilizare a acestor arme este probabil să atragă Occidentul mai adânc în conflict. Un răspuns nuclear al puterilor occidentale ar fi puțin probabil, spun analiștii, dar este probabil un răspuns militar convențional.

Liniile roșii actuale care împiedică forțele occidentale să efectueze operațiuni aeriene în Ucraina sunt probabil să dispară și ar putea fi creată o zonă de excludere a zborului. Cohen a spus că flota rusă de la Marea Neagră ar putea deveni o potențială țintă pentru Occident. Având în vedere lupta forțelor aeriene ruse împotriva Ucrainei, un jucător rațional de la Moscova ar dori să evite ciocnirile directe cu forțele aeriene americane și alte țări occidentale. Acest lucru ridică întrebarea dacă Putin este un jucător rațional. „Dacă Putin vrea să facă ceva complet irațional, poate, dar asta nu înseamnă că nu avem o modalitate rațională de a-l opri”, a spus Friedman.