Momo, în vârstă de 17 ani, a părăsit Ghana împreună cu fratele său, dar a rămas singur în Niger, pentru a întreprinde cea mai periculoasă călătorie din viaţa sa. ”A fost oribil, nu ştiam că aveam să ajung într-un loc ca Libia”, declară tânărul.

După o traversare prin deşert de două zile, el a ajuns în această ţară devastată de război, în care traficul de persoane a devenit cea mai rentabilă activitate. Viaţa unui om valorează doar 200 de euro.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Klaus Iohannis, cotat cu şanse mari pentru a-i lua locul preşedintei ...

Alina Gorghiu: „Cred că locul Republicii Moldova este ...

Momo a fost salvat pe Marea Mediterană, a fost adus în Italia, iar apoi în Spania. El abia aşteaptă să înveţe şi să înceapă să muncească, însă, după ce a stat două luni într-un centru de detenţie, crede că sistemul l-a abandonat. ”Este ca şi cum ai deschide o cuşcă, ai pune animalele în ea şi ai închide-o. Puţin contează dacă trăiesc sau mor. Aşa trăim noi. Aici nu trăim, ci existăm”, declară el.

SISTEMUL PROTECŢIEI COPILULUI, PUS LA GREA ÎNCERCARE

La fel ca el, mii de minori migranţi neînsoţiţi se află în prezent în Spania, o situaţie care pune la grea încercare sistemul protecţiei copilului. Centrul de detenţie temporară Hortaleza este unul dintre puţinele refugii pentru minori neînsoţiţi, la Madrid, unde rămân până sunt plasaţi la o familie sau într-o instituţie. Unii minori ajung în stradă, încercând să-şi câştige traiul, lucru ce creează tensiuni puternice în rândul locuitorilor, care cer măsuri împotriva acestor minori, potrivit unui corespondent Euronews.

Citeşte şi Ursula von der Leyen le propune statelor UE un nou pact privind migraţia

Locuitori din cartier se plâng de această situaţie. ”Zilnic, unor persoane în vârstă sau mai tinere li se fură telefoane, pungi, bijuterii. Există incidente în fiecare zi. Iar noaptea ţipă”, declară Emiliana Sanchez. Unii locuitori se tem că situaţia poate degenera.

”Cei mai mulţi dintre ei au un profil bun. Însă există şi unii care sunt dubioşi şi cu privire la care, din nefericire, trebuie să se facă ceva. Majoritatea copiilor au un profil foarte bun în acest centru. De fapt ar trebui ca oamenii să vină să-i întâlnească, pentru ca să poată să vadă cu adevărat ce fel de minori avem aici”, spune el.

Directorul programului pentru copii din cadrul Crucii Roşii locale, Carlos Chana, spune că ”majoritatea dintre eii vin cu intenţia clară de a munci, de a se întreţine singuri şi de a trimite bani în ţările lor, familiilor lor”. Însă, ”există, într-o anumită măsură, o incapacitate în gestionarea volumului enorm de copii care vin”, afirmă el.