Salariata care este gravidă trebuie să anunțe, în scris, la locul de muncă faptul că este însărcinată, dacă vrea să se bucure de drepturile pe care legea i le recunoaște pe tot parcursul sarcinii și așa mai departe. Potrivit OUG nr. 93/2006, ea trebuie să prezinte un document eliberat fie de medicul de familie, fie de medicul specialist prin care să dovedească această stare.

Dacă nu face acest lucru, angajatorul are tot dreptul să se apere spunând că nu a știut de starea angajatei sale și nu i-a acordat drepturile specifice din acest motiv sau a dispus concedierea acesteia.

Alte Articole

Cât costă să petreci 1 Mai în complexul Andreei Esca! Vilele ...

Calendar ortodox 20 aprilie 2024. Cruce neagră. Sfântul Teotim ...

O femeie de 69 de ani a fost tâlhărită, în autobuz, de un ...

„Angajatorul are obligaţia să păstreze confidenţialitatea asupra stării de graviditate a salariatei şi nu va anunţa alţi angajaţi decât cu acordul scris al acesteia şi doar în interesul bunei desfăşurări a procesului de muncă, când starea de graviditate nu este vizibilă”, stabilește actul normativ menționat.

Dar în afară de această obligație de a păstra secretul atâta timp cât este necesar și se poate, angajatorul nu are voie să o pună pe salariata gravidă la o muncă dăunătoare sarcinii, nu poate să o forțeze să muncească noaptea – iar în cazul în care nu are alte opțiuni pentru ea (alte posturi corespunzătoare), trebuie să o trimită în concediu de risc maternal.

Ce prevede legislația despre interdicția de a concedia gravidele/ mamele?

Potrivit OUG nr. 93/2006, este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul:

• salariatei gravide, lăuzei și celei care alăptează, din motive care au legătură cu starea sa;
• salariatei care se află în concediu de risc maternal (interdicția se extinde, o singură dată, cu până la șase luni după revenirea salariatei în unitate);
• salariatei care se află în concediu de maternitate;
• salariatei care se află în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani sau, în cazul copilului cu dizabilităţi, în vârstă de până la trei ani;
• salariatei care se află în concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu dizabilităţi cu afecţiuni intercurente, pană la împlinirea vârstei de 18 ani.

După cum putem observa, ordonanța nu face referire la motivul concedierii decât într-un singur caz, cel al salariatei gravide, lăuze sau al celei care alăptează. În toate celelalte situații, concedierea nu se poate dispune, indiferent de motiv.

Notă: Angajatorul care nu respectă interdicția impusă cu privire la concediere comite o contravenție și poate primi o amendă de până la 10.000 de lei.

Această interdicție nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a dizolvării sau falimentului angajatorului, în condiţiile legii. Aici vorbim practic de situații care, în raport cu salariata, nu sunt subiective pentru că acestea vizează întreaga firmă, care din punct de vedere financiar nu are o situație bună.

Mai multe detalii pe avocatnet.ro