„Efectele crizei financiare din 2008, începută în SUA, dar care s-a răspândit cu rapiditate în întreaga lume, a marchat sfârșitul unei ere politice, cu efecte economice majore, și începerea alteia, noi.

Criza s-a produs pe fondul globalizării economice în general, a celei financiare în special, dublată de un profund proces de de-reglementare în domeniul economico-financiar în SUA, UE, Japonia etc. In final, costurile crizei au fost suportate de către cetățeni prin intermediul bugetelor publice, în condițiile în care statele au intervenit prin bugete pentru salvarea sistemelor bancare. În acest mod, s-a declanșat o altă criză, subsidiară, a datoriilor publice, care a cuprins multe dintre state, inclusiv din rândul celor dezvoltate. Suportarea de către cetățeni a costurilor crizei a creat mari nemulțumiri și tensiuni sociale în țările în care criza a avut manifestări și consecințe mai puternice: SUA, Italia, Spania, Portugalia, Irlanda, Olanda, Anglia, Franța etc, scrie Adrian Năstase pe blog

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Klaus Iohannis a semnat decretele, termenul a fost prorogat până ...

Gabriela Firea, despre scandalul azilurilor: Nu am de ce să ...

Cauzele crizei și, implicit, ale costurilor sociale foarte ridicate ale acesteia și ale nemulțumirii cetățenilor din țările pe care le-am menționat provin din absolutizarea doctrinei ideologice neoliberale și a Consensului de la Washington din 1980, potrivit cărora piețele trebuie lăsate complet libere în funcționarea lor deoarece au capacitatea de a se autoregla pentru corectarea dezechilibrelor. Însă, în condițiile asimetriei informaționale caracterizată prin accesul diferit al jucătorilor de pe piețe la informații și ale miopiei în evaluarea riscurilor din partea jucătorilor, cât și a arbitrilor (statele), piețele s-au dovedit a fi niște construcții sociale cu un grad ridicat de imperfecțiune, care nu au fost în măsură să corecteze dezechilibrele și să prevină criza economică.

Akerlof și Shiller, laureați ai Premiului Nobel pentru economie, afirmau, în lucrarea ”La pescuit de fraieri: economia manipulării și a înșelăciunii”, că sistemul pieței libere este plin de tertipuri și că toți trebuie să știm acest lucru. Toți suntem nevoiți să navigăm prin acest sistem, în pofida nebuniei din jurul nostru, iar pentru a ne păstra demnitatea și integritatea, tuturor ne trebuie o sursă de inspirație. Sunt forțe economice care urmăresc instaurarea echilibrului bazat pe phishing (manipularea și înșelăciune în scopul dobândirii de avantaje materiale), împotriva cărora trebuie acționat prin măsuri curajoase.

Inechitatea funcționării pieței libere este demonstrată și de afirmațiile recente ale fostului președinte al FED-SUA, Ben Bernanke, care a arătat că: deși în ultimii 40 de ani (din 1973 până în 2014), producția în SUA a crescut cu 80%, salariul mediu real a crescut cu numai 0,8%. Rezultă că  sloganurile având ca bază fenomenele de ”trickle-down” și ”lifting the small boats”, respectiv că sporul de producție se resimte în creșterea standardului de viață al tuturor cetățenilor, nu au funcționat așa cum promiteau reprezentanții Școlii de la Chicago, avându-l ca exponent pe Milton Friedman.

Erodarea puterii de cumpărare a cetățenilor printr-o distribuție distorsionată a valorii nou create, respectiv în defavoarea muncii și în favoarea capitalului, la care s-a adăugat trecerea poverii crizei pe umerii populației, au generat o adâncă polarizare socială și, implicit, serioase nemulțumiri ale populației privind eficiența funcționării democrației și a economiei de piață. Astfel, eșecul aplicării în practică a politicii neoliberale, începând cu Reagan – Thatcher în anii ’80, a condus la erodarea puternică a încrederii cetățenilor în ideologia și partidele de dreapta ( spre exemplu, alegerea lui Trump ca reprezentant al curentului anti-sistem, Brexit, alegerea lui Macron în Franța – poziționat pe un aliniament politic de centru, progresist, în condițiile prăbușirii încrederii atât în partidele de stânga, cât și de dreapta din Hexagon – Syriza în Grecia, Podemos în Spania, Italia, Portugalia etc. – unde au apărut partide noi, create de tineri, cu mesaje privind promovarea echității sociale), inclusiv în țările în tranziție.

 Asistăm deci la reconfigurarea ordinii mondiale, care va fi bazată, probabil, pe mai mult protecționism, concretizat în politici economice naționale mai intense și  pe reguli mai stricte, orientate spre reducerea decalajelor sociale.

Pare ca aceste lucruri incep sa se intample si la noi. Era si timpul…