BANCUL ZILEI: De ce divorţezi de un inginer după şase luni

Profesiile sunt un subiect de bancuri neocolit de români. 

25 nov. 2013, 22:34
BANCUL ZILEI: De ce divorţezi de un inginer după şase luni

O tipă, trecută de prima tinereţe, se căsătoreşte, în sfârşit, cu un muzician. După o lună, divorţează. Toate prietenele ei se lamentează şi o întreabă: de ce?
– Păi, cum venea seara, începea să-mi facă serenade şi până dimi-neaţă aşa o ţinea, în loc să mă…

După o vreme, se căsătoreşte din nou, de data aceasta cu un scriitor. După o lună, divorţează. Prietenele ei se lamentează din nou şi o întreabă:
– Ăsta ce a mai avut, dragă?
– Păi, cum venea seara, începea să-mi compună poezii, să-mi spună cât de frumoasă sunt, dar… altceva nimic!
După o altă bucată de vreme, se căsătoreşte cu un inginer constructor. Trec o lună, două, trei… şase. După a şasea, divorţează.
Prietenele ei:
– Ăsta ce a mai avut, dragă, că ai stat cu el şase luni?!
– Păi, ăsta venea seara la mine, ridica pătura, se uita şi spunea: „Am văzut cum stă treaba, analizăm problema, de luni ne apucăm de treabă!”

***

Într-o seară, eu şi soţia mea eram în pat. După ceva timp eu am început să mă încălzesc… când ea a zis:
– Nu pot acuma, nu sunt dispusă, aş fi vrut numai să mă ţii în braţe. Am întrebat:

– Cum? Ce ai acum? Iar ea a zis cuvinte de care fiecărui bărbat de pe planetă îi este teamă să le audă:
– Tu, pur şi simplu nu înţelegi nevoile mele emoţionale pe care le am ca femeie, ca să pot să-ţi îndeplinesc nevoile tale fizice, ca bărbat!
La privirea mea nelămurită, ea a răspuns:
– Chiar nu poţi să mă iubeşti aşa cum sunt, şi nu numai din cauza celor ce fac cu tine în pat?
Înţelegând că în seara aceea nu va fi nimic, m-am întors şi am adormit. În ziua următoare l-am sunat pe şeful meu şi mi-am luat o zi liberă, ca să petrec timpul cu ea. Am luat masa afară, iar apoi am dus-o într-un centru comercial mare la secţiunea cu haine de damă. Am însoţit-o până ce ea a probat câteva costume scumpe. Nu a putut să se hotărască ce să aleagă, astfel că am zis să le luăm pe toate. A vrut şi pantofi, care să se asorteze cu costumele, astfel că i-am zis să aleagă câte o pereche pentru fiecare costum. Am ajuns şi la secţiunea cu bijuterii, unde i-am luat cercei cu briliante. Ce să vă zic, era tare entuziasmată. Precis s-a gândit că sunt la un pas de faliment. Am crezut că mă pune la probă când a cerut să-i iau şi o fustiţă de tenis deşi nu a jucat tenis niciodată.
– Da, sigur, iubita. Aproape că era în extaz. Zâmbindu-mi, în sfârşit a zis:
– Cred că asta ar fi totul… Putem merge să plătim la casă.
Eu, abia m-am abţinut când i-am zis:
– Nu pot acuma, nu sunt dispus. Faţa i-a devenit palidă, falca i-a căzut şi a zis:
– Cum?
– Am vrut numai să ţii aceste lucruri în braţe ceva timp… Tu pur şi simplu nu înţelegi problemele mele financiare pe care le am ca bărbat, ca să fiu în stare să îndeplinesc nevoile tale pe care le ai ca femeie? Şi tocmai atunci când privirea ei s-a oprit asupra mea ca şi cum ar fi vrut să mă omoare, am adăugat:
– Chiar nu poţi să mă iubeşti aşa cum sunt?