BANCUL ZILEI: Leacul ardelenesc antiplictiseală

Ion şi Gheorghe se întorc acasă după călătoria la Bucureşti. Ajung la gară, se urcă în trenul de Cluj, îşi găsesc două locuri. 

– Măi Ioane, cât face trenul până la Cluj? 

– Mult, mă! Toată ziua! 

– Şi ce facem noi atâta timp? 

Alte articole

Biletul Zilei Pariuri1x2.ro, 16 martie: Fotbal și tenis pentru un nou „VERDE”

– Păi, ce să facem, vorbim! 

– Şi ce să vorbim noi toată ziua, mă? 

– Ştiu eu? Hai să spunem ghicitori! 

Zis şi făcut. 

– Ia zi, Gheo, ce e mic, negru şi stă la mine în curte? 

Trece un timp, ajunge trenul pe la Ploieşti. 

– Auzi, Ioane, da’ are blană? 

– Are, mă! 

Pe la Braşov, Gheorghe întreabă din nou: 

– Ioane, are şi patru picioare? 

– Are, mă! 

Spre Sighişoara, dialogul continuă: 

– Şi îl ţii în lanţ, mă? 

– Da, îl ţin în lanţ! 

La Blaj: 

– Nu-i aşa că e rău? Muşcă, nu? 

– Muşcă, mă, dacă nu te ştie! 

Ajunge trenul şi la Teiuş. 

– Mă, Ioane, na’ fi câinele? 

– Ba câinele, mă! Da’ tu mare prost eşti. Ce ţi-a trebuit atâta timp ca să ghiceşti? 

În gară la Apahida, răspunde şi Gheorghe, supărat: 

– Auzi, mă? Prost eşti tu! Eu ştiam de la Bucureşti, da’ dacă spuneam de atunci, ce mai vorbeam noi atâta drum?