MATERIAL REALIZAT ÎN CADRUL „BUCUREȘTI – CENTENAR” – PROGRAM CULTURAL DERULAT DE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN ADMINISTRAȚIA MONUMENTELOR ȘI PATRIMONIULUI TURISTIC.

Despre Biserica Sapienţei putem spune că „a scăpat”, dacă scăpare se poate numi faptul că e greu să o găseşti, deşi poartă același nume cu strada pe care se află. Mult timp, a fost considerată atipică pentru că nu avea turlă, fapt care a făcut ca şi tavanul să fie plat, lucru neobişnuit. Zidit în 1710 de către marele vornic Iordache Kreţulescu şi soţia sa, Safta – fiica lui Constantin Brâncoveanu, lăcașul era capelă a familiei, de unde şi aerul de intimitate liniştită. În 1884, capela ajunge în proprietatea Olimpiei Em Lahovary, care o restaurează şi încredinţează pictarea ei lui Gheorghe Tăttărescu, care o împodobeşte personal, deși bătrân, și o transformă într-o nestemată a ortodoxiei româneşti. Abia mai târziu, în 1941, fostul paraclis devine biserică a Patriarhei Române şi este deschisă publicului. Turla i-a fost adăugată recent, dar nu prea reuşeşte să o facă vizibilă, astfel încât rămâne o frumoasă “taină de suflet” a Bucureştiului.