Ortodoxe
Sf. Ier. Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti; Sf. Mc. Calistrat şi Epiharia

Greco-catolice
Sf. m. Calistrat şi cei împreună cu el; Sf. Vincenţiu de Paul 

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Concurenţă pentru căruciorul-surpriză de la Auchan şi punga ...

Ce se întâmplă în organismul tău dacă mănânci pâine ...

Romano-catolice
Sf. Vincenţiu de Paul, pr. 

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolit al Ţării Româneşti (1708-1716), este sărbătorit în calendarul creştin ortodox român la 27 septembrie.

Sfântul Antim s-a născut în jurul anului 1650 şi a suferit moarte martirică în anul 1716, în ultimele zile ale lunii septembrie.

Era de origine georgiană, despre aceasta dând mărturie chiar Sfântul Antim, care semnează pe cărţile tipărite de el: „Antim Ivireanul”, „Antim, georgian de neam”, „Antim ieromonahul, tipograful din Iviria”.

Mitropolitul Antim a fost sclav în tinereţe, fiind răpit de unii compatrioţi de-ai lui, care l-au vândut ulterior turcilor şi astfel a fost scos din ţara sa natală. A fost eliberat din robie de către patriarhul Dositei Nottara al Ierusalimului, care l-a călugărit şi l-a adus egumen la Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi.

În perioada de şedere în Imperiul otoman, ca rob sau ca om liber, Sfântul Antim, a acumulat cunoştinţe teologice şi ştiinţifice, limbi străine şi deprinderi artistice. Dintre toate meşteşugurile artistice, cea mai mare chemare a sa a fost însă cea de editor, de tipograf, o pasiune pe care a pus-o în practică la Râmnic, Bucureşti, Snagov sau Târgovişte.

Sfântul Antim (deja călugăr, poate chiar ieromonah) a venit pe meleagurile româneşti pentru a lucra la împlinirea planului patriarhului Dosithei de a apăra Ortodoxia prin tipărirea a cât mai multe cărţi de cult şi de cultură, iniţiativă susţinută material şi de domnitorii români Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu. 

A devenit ucenic tipograf al episcopului Mitrofan al Huşilor (cel care a tipărit Biblia de la Bucureşti în 1688), de la care a şi învăţat limba română şi şi-a desăvârşit arta tiparului. După ce Mitrofan este ales episcop de Buzău, în iunie 1690, ieromonahul Antim, preluând tipografia din Bucureşti, va tipări prima carte semnată de el în luna octombrie a anului 1691.

În acelaşi timp a urcat treptat în ierarhia bisericii: a fost mai întâi numit stareţ al Mănăstirii Snagov, în vara anului 1694 (1694-1701), apoi a fost ales episcop al Râmnicului la 16 martie 1705 (1705-1708), iar la 22 februarie 1708, episcopul Antim a fost înscăunat mitropolit al Ungrovlahiei (conform dispoziţie testamentare a predecesorului său, mitropolitul Teodosie Veştemeanul), de faţă fiind şi patriarhii Alexandriei şi Ierusalimului.

La 5 februarie 1713, în urma unei descoperiri dumnezeieşti, mitropolitul Antim Ivireanul a hotărât ctitorirea mănăstiri bucureştene cu hramul „Toţi Sfinţii”, punând toată averea sa pentru ridicarea din temelie a acestui sfânt locaş, care s-a realizat între anii 1713-1715.

A fost acuzat de trădare şi arestat de Nicolae Mavrocordat (primul domnitor fanariot) în primăvara anului 1716. Forţat să-şi dea demisia şi refuzând, mitropolitul Antim este caterisit pe nedrept de Patriarhia ecumenică, urmând să fie închis pe viaţă, în Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai.

Pe drum însă, în ultimele zile ale lunii septembrie 1716, soldaţii turci l-au omorât, aruncându-i trupul în apele râului Tungia, lângă Adrianopol. În acest fel şi-a încheiat martiric viaţa Sfântul Ierarh Antim Ivireanul.

Abia în 1966, după 250 de ani, Patriarhia ecumenică a anulat sentinţa de caterisire dată asupra marelui ierarh Antim Ivireanul. În şedinţele de lucru din 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a proclamat solemn canonizarea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti, aşezându-l în rândul sfinţilor, prin trecerea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, cu ziua de prăznuire la 27 septembrie. (sursă: http://manastireaantim.ro)