Ortodoxe
Sf. Mc. Glicheria; Sf. Serghie Mărturisitorul

Greco-catolice
Sf. m. Glicheria; Apariţia Maicii Domnului la Fatima (1917) 

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Ce se întâmplă în organismul tău dacă mănânci pâine ...

Traian Băsescu, despre momentul în care România a pierdut ...

Romano-catolice
Sf. Fc. Maria de la Fatima 

Sfânta Mucenică Glicheria, pomenită în calendarul creştin-ortodox la 13 mai, a trăit în vremea împăratului roman Antonin Pius (138-161). Sfânta Glicheria era creştină din cetatea Trianopole, Tracia.

În acea perioadă se afla încă în vigoare rescriptul dat de împăratul Traian (98-117) împotriva creştinilor. Acest act prevedea despre creştini să nu fie căutaţi din oficiu; dacă sunt denunţaţi şi dovediţi, să fie pedepsiţi; să fie lăsaţi liberi cei ce apostasiază de la Hristos; să fie respinse denunţurile anonime, ca ceva nedemn pentru vremea legiuitorului (nec nostri saeculi est).

Rescriptul va servi ca normă în urmărirea şi pedepsirea creştinilor până la Deciu (249-251).

Aflând de această poruncă împărătească privind persecutarea creştinilor, Sfânta Glicheria a mers înaintea guvernatorului cetăţii şi a mărturisit că este creştină. A fost îndemnată să-i aducă ofrande lui Zeus, dar ea a dărâmat idolul. A fost prinsă şi supusă la chinuri apoi a fost aruncată în temniţă, în cel din urmă a fost aruncată la fiare, în amfiteatru, unde şi-a sfârşit mucenicia. 

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Pavsicacos, episcopul Sinadei.

Acest fericit avea patrie cetatea Apamiei şi părinţi din cei aleşi şi de bun neam şi hrăniţi cu adevărata credinţă creştinească. Iar el, tânăr încă fiind, se înfrâna cu postul, cu îndelunga rugăciune şi cu cealaltă aspră petrecere. Pentru care s-a şi supus vieţii sihăstreşti şi se hrănea cu puţină pâine şi apă; şi întrebuinţând meşteşugul doctoresc, vindeca şi trupurile şi sufletele; se lupta împotriva demonilor şi-i izgonea; slăbănogirile le vindeca, îngheboşările îndreptă, şi alte preamărite minuni săvârşea. Iar prin vădirea Celui ce pe toate le face arătate făcându-se cunoscut patriarhului Constantinopolului, fericitul Chiriac, şi de el hirotonisit fiind, a fost trimis la biserica Sinadelor.

Aici sfântul îndată cu praştia cuvântului a izgonit pe lupii cei gânditori şi cu cuvântul cel ascuţit tăindu-i ca pe nişte mădulare putrede, i-a scos afară, ca să nu pricinuiască vreo vătămare părţii celei sănătoase. Astfel dând turmelor sale netemere şi vindecare, s-a dus la Constantinopol şi întâlnind pe împăratul Mavrichie, şi vindecându-l de patima de care era stăpânit, l-a plecat ca prin hrisov să dăruiască cetăţii sale dajdia cea de peste an, care era o litră de aur. Întorcându-se spre Sinada şi ajungând la locul ce se numeşte Solin, numai prin rugăciune a făcut să izvorască apă ca să potolească setea celor ce călătoreau. Aşa bine şi plăcut lui Dumnezeu vieţuind, şi la mulţi făcându-se pricină de mântuire, şi-a schimbat viaţa şi s-a mutat către cele dorite.