MATERIAL REALIZAT ÎN CADRUL „BUCUREȘTI – CENTENAR” – PROGRAM CULTURAL DERULAT DE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN ADMINISTRAȚIA MONUMENTELOR ȘI PATRIMONIULUI TURISTIC.

În 1728, locuitorii de pe Podul Târgului de Afară nu prea aveau ştiinţă de carte. Când au văzut ei noua biserică, ridicată pe locul celei vechi (a lui Popa Fierea), s-au crucit, de închinare şi încă o dată de mirare. Nimeni nu mai văzuse o biserică pictată cu chipuri de filozofi şi sibile, profetese ale antichităţii, adică. Ceva, ceva, o fi încercat să le explice părintele, dar mahalaua s-a încăpăţânat să o numească “Biserica cu Sfinţi”. …“Cu Sibile” a rămas doar pentru scripte. Mult timp, unele dintre aceste unice zugrăveli au fost cu totul şterse. Şi azi, cu greu pot fi desluşite.

Interiorul a fost afectat de trecerea timpului, de asemenea. Anton Pann, compozitorul Imnului Naţional “Deşteaptă-te Române” era flăcău pe când a ajuns, în iarna anului 1812, în mahalaua asta. Venea din pribegie, de la Chişinău cu mama lui, văduvă, după ce-şi părăsiseră locurile natale din Bulgaria, în timpul războiului ruso-turc. Erau săraci şi nu cunoşteau pe nimeni în Bucureşti. Anton Pann s-a făcut remarcat aici, în această strană, datorită vocii sale deosebite.