MATERIAL REALIZAT ÎN CADRUL „BUCUREȘTI – CENTENAR” – PROGRAM CULTURAL DERULAT DE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN ADMINISTRAȚIA MONUMENTELOR ȘI PATRIMONIULUI TURISTIC.

Biserica Oţetari. Din zăvoiul de oţetari de odinioară, ultimul arbore de acest fel poate fi văzut în curtea lăcaşului. La 1680, aici, a fost ridicată o bisericuţă din lemn. Pe locul ei, în 1757, a fost zidită actuala biserică, mare şi luminoasă. Cum Mahalaua Oţetari avea în 1800 doar 52 de case şi bordeie, e lesne de bănuit că biserica rezista mai mult din daniile boierilor decât din buzunarele enoriaşilor. Pisania spune că s-a zidit şi în­frumuseţat cu ajutorul lui Mărgărit Staroste, al lui Nicolae Cernavodeanu, al Jupânului Nicolae Cupeţul şi al altor creştini, “ca să le fie lor veş­nica pomenire”. Pictura amplă şi catapeteasma poartă semnătura lui Gheorghe Tăttărescu, iar prin clar-obscurul contrastant cu albul exterior, te introduce în atmosfera biblică. De această biserică s-a legat sufleteşte şi celebrul Hagi Tudorache, primul român care a desfăşurat afaceri la nivel continental, extinzând “lipscănia” sa de la Viena până la Stambul. Hagi Tudorache a locuit în mahalaua Oţetari, unde a şi murit în 1848, fiind înmormântat în curtea acestei frumoase biserici, micuţă parte a istoriei marelui Bucureşti de azi.