INCENDIU COLECTIV. Ionuț Cîrjan și soția sa, Oana Cîrjan își doresc transformarea clubului Colectiv într-un Memorial. Fratele Oanei, Cătălin Alexandru Simion, este una dintre victimele din Colectiv. El avea 40 de ani și era pasionat de muzică.

Citeşte şi Reguli mai stricte pentru organizarea balurilor şcolare, după tragedia de la Colectiv

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Tânăr bătut cu bestialitate și tâlhărit pentru că nu a ...

Sorin Bontea, reţetă de drob de miel pentru masa de Paşte ...

„Era pasionat și de IT și era foarte priceput. La el apelam când aveam o problemă… Și acum mai am reflexul să îl întreb câte ceva”, a declarat Ionuț Cîrjan, într-uj interviu pentru Agerpres. „Era un om obișnuit din punctul acesta de vedere. Adică, o săptămână întreagă muncea, alerga, nu se putea ocupa de nimic altceva. Și, probabil, ca mulți alții, avea o zi sau două libere la sfârșit de săptămână și se mai întâlnea cu prietenii. Și compunea”, adaugă el.

Reporter: Familia dumneavoastră a fost profund afectată de tragedia din Colectiv. Care credeți că este modul cel mai corect de comemorare a victimelor acestei tragedii?

Ionuț Cîrjan: Fără a avea pretenția că acesta este modul cel mai corect de a comemora victimele tragediei din clubul Colectiv, ne-am gândit că un asemenea loc, din care atâtea suflete au plecat, în care a putut să existe atâta suferință, ar trebui transformat într-un spațiu care să ne amintească tuturor — fie că suntem părinți, soți, copii, frați sau prieteni ai celor dispăruți sau răniți, fie că suntem supraviețuitori care vom purta poate toată viața consecințele traumelor fizice sau psihice suferite, fie că suntem doar persoane care nu am luat contact cu cele întâmplate decât prin intermediul mass-media — să ne amintească, așa cum spuneam, ce a putut să genereze un asemenea carnagiu, să ne amintească de ce o astfel de tragedie a schimbat iremediabil cursul a sute de vieți, să ne aducă aminte cum, în orice moment, putem să fim și noi, la rândul nostru, victime.

În acel spațiu nu ar trebui să mai funcționeze niciodată un club sau ceva asemănător. Oricât de mare ar fi o tragedie, ea se uită, mai ales că peste ea vin mereu altele — așa s-a întâmplat cu moartea jurnaliștilor de la Mihăilești, cu moartea copiilor de la Maternitatea Giulești, cu copilul mort mușcat de câine sau cu polițistul care a murit într-o coloană oficială; acum ne îndreptăm privirea spre Paris. Memoria noastră este limitată. Uneori, uitarea este și ea un mijloc de apărare. Dar această tragedie trebuie să rămână în memoria noastră. Acesta este motivul pentru care credem că acel spațiu ar trebui să devină un Memorial.

Reporter: Dacă l-ați definiți pe cumnatul dumneavoastră în câteva calități, pentru că vorbim de un Memorial, care ar fi acestea?

Ionuț Cîrjan: Calitatea care s-a conturat acum în urma acestei tragedii este eroismul. Spunea cineva că unii oameni sunt meniți să fie eroi. Dacă s-a întors… și chiar dacă nu s-a întors să mai salveze…. prin mesajul pe care l-a transmis, asta ar fi. Sau, dacă e prea mare cuvântul eroism… o generozitate și un altruism. O generozitate și capacitatea de a gândi liber. El a avut-o tot timpul.

Citeşte şi Mesaje emoţionante ale unui supravieţuitor din Colectiv: Asta înseamnă să fii „satanist”. Claudiu Petre, TE IUBESC

Reporter: Când v-a venit ideea de a crea un Memorial chiar la clubul Colectiv?

Ionuț Cîrjan: Cred că la vreo două zile după, când s-a reunit familia și încercam să trecem…, într-un fel. Apăreau deja știri la televizor și ne-am gândit că nu ar mai trebui acolo să funcționeze niciodată un club. Deja oamenii se adunau în piață, aprindeau lumânări, am fost și noi și atunci am spus că trebuie să facem ceva acolo ca să ne amintim. Gândindu-ne cum vin tragediile peste noi și lumea le uită, credem că ar trebui să fie acolo un memorial.

Reporter: A fost prima dată când ați văzut clubul acela?

Ionuț Cîrjan: Da.

Reporter: Cum vi-l amintiți?

Ionuț Cîrjan: Ca pe un loc de rugăciune, dar și ca pe un loc îngrozitor, unde s-a întâmplat o nenorocire.

Reporter: Care ar fi mesajele pe care ar trebui să le transmită un Memorial al victimelor de la Colectiv?

Ionuț Cîrjan: Ar trebui să fie un Memorial care să le amintească în primul rând instituțiilor și autorităților publice (de fapt, celor care lucrează în ele) că dezinteresul, incompetența, grava neglijență, corupția pot duce la uciderea a zeci sau sute de oameni. Nu tot ce facem este rutină, nu tot ce-ar trebui să facem și nu facem rămâne fără consecințe! Nu orice hârtie semnată intră într-un biblioraft!

Cei ce vor fi găsiți vinovați ar trebui măcar, un moment, o clipă din existența lor, să conștientizeze ce a putut să producă inconștiența lor, incompetența, nepăsarea ori altele pe care le vor descoperi și pedepsi cei în drept. Celor care, din diverse motive, încearcă să denigreze și să batjocorească memoria victimelor și suferința supraviețuitorilor să le fie rușine!! Să le fie rușine chiar și într-o lume în care noțiunea de a-ți fi rușine pentru ce faci sau de a-ți fi jenă pentru ceea ce spui au devenit noțiuni aproape abstracte.

Citeşte şi Deputat PSD: Incendiul din clubul Colectiv, pus de o MÂNĂ CRIMINALĂ

Pentru familiile victimelor, mesajul ar fi să nu uite de ce s-a întâmplat această tragedie. Și să-i iubească pe cei plecați de parcă i-ar avea alături. Numai așa cei dragi nouă vor mai trăi! Să nu depășim acest moment uitând să-i iubim! Pentru supraviețuitori, mai ales pentru cei cărora desfigurarea, durerea fizică sau sufletească le vor fi, din păcate, parteneri de drum, un timp de-aici încolo, să nu își piardă speranța! Îi vom ajuta și vom fi alături de ei! Nici nu își închipuie câtă dragoste și înțelegere pot exista dincolo de barierele unei lumi indiferente și superficiale! Dar înaintea mesajelor de mai sus ar trebui să stea mesajul multor dintre victimele de la Colectiv care, deși reușiseră să se salveze, au reintrat în infern să mai salveze oameni. Nu știu ce mesaj ar putea fi mai puternic decât acesta!

Reporter: Spuneați că vă doriți ca acest Memorial să fie și un semn împotriva neglijenței societății. Din punctul dumneavoastră de vedere, care a fost cel mai mare semn de neglijență în acest caz?

Ionuț Cîrjan: Se face o cercetare acum. Noi putem avansa niște ipoteze, dar ținând cont de prezumția de nevinovăție și de faptul că cercetarea este în curs, n-am vrea să vorbim de semne de neglijență. Vom păstra un echilibru și nu ne vom pronunța acum.

Reporter: Care sunt pașii — instituțional, birocratic vorbind — de făcut pentru crearea unui asemenea Memorial?

Ionuț Cîrjan: Ne gândim să facem o asociație privind victimele din Colectiv. Sau dacă va face altcineva o asociație de acest gen, vom colabora cu aceasta, nu ținem deloc la paternitatea ideii. Intenționăm să facem tot posibilul să luăm legătura cu rudele victimelor și cu supraviețuitorii pentru a iniția un demers comun.

Reporter: De ce credeți că este importantă o asociație a familiilor victimelor?

Ionuț Cîrjan: Pentru a avea un mesaj comun și pentru a face acțiuni comune. Este foarte greu să faci lucruri de unul singur. Vorbeam de solidaritate. Solidaritatea trebuie să funcționeze și în acest sens. Trebuie să ne ajutăm unii pe alții, să vedem fiecare ce idei are. Noi am avut ideea Memorialului. Poate sunt idei mai bune. Poate sunt oameni mai pricepuți și de aceea va trebui la un moment dat să ne întâlnim.

Reporter: Ați primit, până în prezent, sprijin pentru demersul dumneavoastră de realizare a memorialului?

Ionuț Cîrjan: Ne bucurăm mult că avem sprijinul Agerpres, a fost singura veste mai bună în această perioadă. Când vom contura un proiect, ne vom adresa și Guvernului României pentru a-i solicita sprijinul.

Reporter: Cum vă imaginați dumneavoastră, în acest moment, Memorialul?

Ionuț Cîrjan: Ni-l imaginăm ca pe un spațiu care să păstreze integral, să conserve imaginea acestei tragedii. Nu îl vedem reamenajat sau renovat. Poate ar trebui să expunem fotografii ale victimelor, așa cum arătau în pozele de familie și cum au devenit după tragedie, hainele arse, mărturiile supraviețuitorilor.

Citeşte şi Târg pentru victimele incendiului din clubul Colectiv. Vezi câţi bani s-au strâns până acum

Reporter: Care sunt cele mai mari provocări pe care le aveți în prezent în demersul dumneavoastră?

Ionuț Cîrjan: Nu ne-am gândit niciodată că vom ajunge în situația să organizăm un Memorial. Va fi probabil greu să luăm legătura cu rudele victimelor. Nu știm nici care vor fi reacția și disponibilitatea autorităților. Vom învăța pe parcurs.

Reporter: Mobilizarea socială în urma tragediei a fost foarte mare. Așa s-a văzut în știri, în stradă. Dumneavoastră cum ați simțit această apropiere a oamenilor, această implicare a oamenilor? Vorbeați, de asemenea, și de aspecte negative.

Ionuț Cîrjan: Solidaritatea oamenilor întotdeauna te întărește. Să simți că oameni pe care nu îi cunoști sunt alături de tine este important. Faptul că au fost și comentarii nepotrivite nu face decât să te întristeze și până la urmă noi nu suntem chemați aici să judecăm nici din punct de vedere estetic ce se întâmpla acolo, ci venim să îi plângem pe cei care au dispărut.

Citeşte şi Pompierul suspendat din cauza faxului de la Colectiv rupe tăcerea: „De ce să fiu UMILIT? I-am cărat CU MÂINILE GOALE”

Reporter: Momentul Colectiv a fost prezentat în presa străină drept clipa în care societatea română și-a arătat solidaritatea. Cum vedeți această reacție socială în urma tragediei?

Ionuț Cîrjan: Cum am mai spus, au fost importante mesajele de susținere și au fost triste mesajele de denigrare — mult mai puține. Numărul mesajelor de susținere a fost covârșitor. A fost importantă această solidaritate a oamenilor. Părea că se va schimba mai mult. Să vedem dacă va continua acest curs al schimbării, al schimbării de mentalitate. Nu e vorba că schimbi un guvern sau un primar. Problema era să schimbi mentalitățile. Poate că și ăsta ar fi rolul Memorialului, să încercăm să ne schimbăm un pic pe noi, după aceea să avem pretenții de la unul sau de la altul. Pentru că dacă nu începem noi o schimbare mică… Vorbeam la un moment dat de o formație care a lansat, din câte îmi aduc aminte, ceva ce se numea „Revoluția pașilor mici”. Pentru că nu ni se poate întâmpla ceva bun când noi, în fiecare zi, nu ne schimbăm și nu luăm un exemplu de generozitate de la cei care au dat deja acest exemplu. Probabil când trecem pe stradă și vedem pe cineva căzut, n-o să ne uităm. O să ne uităm probabil la o vitrină de vizavi. Care oferă probabil o imagine mai frumoasă. Dacă de aici se poate schimba ceva, dacă ne putem sprijini unii pe alții, cu cele mai mici gesturi, dacă putem avea o înțelegere mai mare vizavi de cel de alături, indiferent ce problemă ar avea… Noi nu suntem obișnuiți să facem asta. Suntem obișnuiți să fim încrâncenați, suntem obișnuiți să ne uităm urât, suntem obișnuiți să nu cumva să ne zâmbim unul altuia, pentru că nu se face lucrul ăsta. Nu am ajuns așa întâmplător. Am ajuns așa pentru că, de-a lungul timpului, și unii, și alții am primit niște lovituri, niște dezamăgiri. Dar nu facem în felul ăsta decât să propagăm și să multiplicăm. Nu în felul ăsta ne vom schimba. Orice urmă de omenie va dispărea încetul cu încetul, așa cum și răul se face încetul cu încetul. Schimbarea trebuie să pornească de la noi. Din rutina noastră de zi de zi.

Reporter: Și credeți că această lecție a tragediei ar putea fi învățată mai degrabă de către generația tânără?

Ionuț Cîrjan: De către noi toți. Pentru că și generația care nu mai este atât de tânără mai poate face încă ceva. Dacă am trecut de o vârstă, nu suntem chiar niște oameni pierduți. Cei mai tineri nu au de unde să învețe. Dacă noi ne menținem așa, nu putem să avem pretenția de la niște oameni tineri care nu sunt încă formați.