Iniţiativă inedită a Poliţiei Rutiere, scrie zdi.ro. Ieşenii pot vizita până pe 30 iulie 14 scaune deosebite de autoturisme, expuse în Piaţa Unirii, scaune care au fost recuperate din accidente mortale. Fiecare dintre aceste scaune are expusă povestea accidentului. „Iniţia­tiva face parte dintr-o campanie naţională denumită Supravieţuitorii – trişezi centura, păcăleşti viaţa” iar fiecare scaun auto este prevăzut cu căşti audio prin intermediul cărora vizitatorii pot asculta pe larg povestea accidentului”, a precizat Anca Vîjiac, purtător de cuvânt al Poliţiei. Poveştile scaunelor autor sunt terifiante şi sunt prezentate într-o manieră inedită.

Citeşte şi ACCIDENTE ÎN LANŢ pe Autostradă, 12 maşini implicate. Traficul rutier s-a desfăşurat cu dificultate

Alte Articole

Cât costă să petreci 1 Mai în complexul Andreei Esca! Vilele ...

Angajat al unui supermarket, concediat după ce a folosit sacoșe ...

Simona Bucura-Oprescu, anunţ important pentru românii cu venituri ...

„Când s-a întâmplat nenorocirea, Costina era foarte liniştită şi fericită”

„Costina era numele ei, stăpâna mea dragă. Avea 45 de ani, dar energie ca la 20 de ani. Tot timpul alerga cu maşina. Aducea haine frumoase şi le vindea la ea la magazin. Când s-a întâmplat nenorocirea, Costina era foarte liniştită şi fericită. Şi, ca o ironie a sorţii, făcuse şi o glumă cu o prietenă pe care o lăsase acasă cu puţin timp în urmă. Prietena asta văzuse că eu aveam centura trasă peste spătar şi a spus Costinei într-o doară: „Ce model de scaun ai, dragă”. Iar Costina i-a răspuns râzând: aşa l-am crescut. Precaut!”. Pe drum, am derapat într-o curbă. Costina s-a izbit de parbriz şi a murit. Eu, precautul.. am supravieţuit”, este scris la unul dintre scaune, potrivit supravieţuitori.ro.

Un alt scaun, care aparţinuse unui tânăr, Gelu, are şi el povestea lui. „Pe şoferul meu îl chema Gelu. Avea 25 de ani şi cam tot atâtea mii de kilometri parcurşi cu maşina din care am fost scos. Ne-am făcut noi mai multe drumuri împreună, dar apucasem să mă ataşez de el. Emoţional, desigur, pentru că fizic nu ne leagă nici măcar centura de siguranţă. Eu o purtam mai mereu. Accidentul s-a produs într-o duminică seara, imediat după ce o lăsase pe mama lui acasă. El conducea iar iubita lui, în dreapta, fredona o melodie. La un moment dat, am auzit o bubuitură în spate. Am crezut că se aude de la boxe. În trei secunde ne-a lovit din lateral remorca unui tir. Gelu a fost spulberat prin geamul uşii iar ea prin parbriz. Am tot sperat că este un coşmar, până am văzut-o din nou pe mama lui, la locul accidentului. Cumplită experienţă”, este scris pe plăcuţă.

„Trei metri. Atât a mers. Ne-a lovit puternic din spate”

„Salut, eu sunt Cupy. Mă rog, acum mi se spune Micul Supravieţuitor. Dar pentru Sorana, fosta mea proprietară, eu voi fi mereu Cupy. Ea dădea mereu nume la orice. De exemplu, pe maşină o botezase Bubu. Mi-a fost drag de amândouă. Din păcate, nu le-am văzut de anul trecut. Era septembrie, seara. Sorana plecase de la birou, ca de obicei. Era atât de obosită şi de agitată! A deschis uşa lui Bubu, s-a trântit peste mine, vorbind la telefon, şi a pornit motorul. Când semnalul sonor a început, Sorana a devenit aşa de nervoasă încât îi vedeam tâmplele cum pulsează. A închis telefonul şi încerca să tragă. M-am bucurat, îţi dai seama! Ajunsesem la semafor, iar Sorana a profitat de ocazie ca să scape de semnalul sonor. A tras centura peste mine şi a dat drumul la muzică. Apoi a răsuflat uşurată şi, la verde, am pornit din nou. Trei metri. Atât a mers. Ceva ne-a lovit puternic din spate. Ne-am dat peste cap de două ori şi ne-am oprit într-o altă maşină, parcată pe marginea drumului. Bubu amuţise. Toată nebunia din ea se mutase în exterior. La fel şi Sorana. După o vreme, eu şi Bubu am fost duse într-un cimitir de maşini. Pe mine m-au dezmembrat nişte străini şi m-au ţinut acolo. A fost trist. Dar, apoi, m-au adus aici, din nou printre oameni. Cum îmi place mie. Şi… cum îi plăcea Soranei. Mi-e dor de ea..”.

Marele protejat: Scaun extras din epava unei mașini autoutilitare

Iartă-mi aspectul neîngrijit. Dar, deh, de când cu accidentul… așa am rămas. Mașina în care stăteam a lovit mai întâi o mașină mică, apoi a intrat într-o casă. Marian, șoferul, mai avea o singură livrare, la numai 4 km distanță. Aproape! Numai că întârziase livrarea cu o jumătate de oră. Oricum, el era pe grabă mereu. Tot timpul avea livrări! Urcă, dă-te jos, urcă, dă-te jos! Și tot așa. E obositor să cuplezi și să decuplezi centura de zeci de ori pe zi. Așa că era mereu trasă peste spătarul meu. Tot timpul. Eram protejat chiar și în parcare. Dar Marian? S-a dus. Pe niciun drum, în mare grabă.

Eroul cu centură: Scaun extras din epava unui bolid de lux

Domnul Mihai, cum îi spuneau toți apropiații, avea multe afaceri. Toată ziua umbla cu mașina pe la diferiți parteneri. Era mereu îmbrăcat la patru ace și vorbea la telefon, conectat prin boxele mașinii. Era bine echipat. La fel și mașina. Mașină mare, airbaguri performante. Da, era o mașină solidă în care nimeni nu purta centura. Toți mizau pe robustețea mașinii și pe abilitățile lui Mihai, șofer cu zeci de mii de km la bord. Până într-o zi… când am intrat într-o depășire. Ne-am trezit brusc cu o altă mașină care venea din sens opus. Mihai a evitat-o, trăgând stânga de volan și am intrat într-o casă. În direcția aia s-a dus și Mihai. Și nu s-a mai întors.

Citeşte şi Campanie INEDITĂ a Poliţiei Române: „Puteţi găsi Pokemonii, respectând regulile de circulaţie”

Favoritul unui pasager

Pe șoferul meu îl chema Gelu. Avea 25 de ani și cam tot atâtea mii de km parcurși cu mașina din care am fost scos. N-am făcut noi multe drumuri împreună, dar apucasem să mă atașez de el. Emoțional, desigur, pentru că fizic nu ne lega nici măcar centura de siguranță. Eu o purtam mai mereu. Accidentul s-a produs într-o duminică seara, imediat după ce o lăsase pe mama lui acasă. El conducea, iar iubita lui, în dreapta, fredona o melodie. La un moment dat, am auzit o bubuitură în spate. Am crezut că se aude din boxe. În 3 secunde ne-a lovit din lateral remorca unui tir. Gelu a fost spulberat prin geamul ușii, iar ea prin parbriz. Am tot sperat că e un coșmar, până am văzut-o din nou pe mama lui, la locul accidentului. Cumplită experiență!