40 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977, ultimul seism devastator care a lovit România FOTO şi VIDEO

Sâmbătă s-au împlinit 40 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977, unul dintre cele mai mari dezastre naturale care a lovit România. Peste 1.500 de persoane şi-au pierdut viaţa, circa 11.000 au fost rănite, iar zeci de mii de locuinţe s-au prăbuşit sau au fost grav avariate. În doar 56 de secunde, seismul cu magnitudinea de 7,2 a transformat Bucureştiul, dar şi alte oraşe în mormane de moloz. Acum, după patru decenii, Capitala este la fel de nepregătită pentru un seism de o asemenea magnitudine.

04 mart. 2017, 06:26

În seara de vineri, 4 martie 1977, la ora 21.22, România a fost zguduită de un puternic cutremur cu o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter, având epicentrul în Munții Vrancei. Era al doilea mare seism din secolul XX produs în România, după cel din 10 noiembrie 1940, care a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter.

Puternicul seism din 4 martie 1977 a provocat prăbușirea sau avarierea gravă a sute de imobile, sub ruinele cărora au fost prinse mii de victime, precum și avarierea a mii de alte clădiri de locuințe, unități spitalicești, școli și instituții de învățământ superior, grădinițe, creșe de copii, cămine-internat, așezăminte culturale, monumente istorice. Cel mai grav afectate au fost Bucureștii, regiunea de sud și cea de est a țării. În urma cutremurului, și-au pierdut viața 1.578 de persoane, potrivit Agerpres.

Dintre imobilele prăbușite în București, amintim: blocul ”Casata”, blocul ”Continental”, blocul ”Nestor”, blocul ”Dunărea”, blocul aflat lângă hotelul ”Lido”, blocul Wilson, o clădire de pe strada Ion Ghica, un bloc de pe strada Brezoianu, un bloc de pe strada Tudor Arghezi, un bloc de pe strada Hristo Botev, un imobil de pe strada Alexandru Sahia, blocul din strada Moșilor nr. 135, un imobil din strada Galați, blocul de la intersecția bulevardului Ștefan cel Mare cu strada Lizeanu, blocul OD16 din cartierul Militari. S-a prăbușit, de asemenea, clădirea nouă a Centrului de calcul aparținând Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, din apropiere de Gara de Nord. Tot în București, Spitalul Fundeni și Spitalul de Urgență au suferit avarii importante și a trebuit să fie evacuate. La Spitalul de Urgență, unda de șoc a seismului a produs avarii la una dintre structurile de rezistență dintr-o aripă a clădirii, ceea ce a determinat evacuarea bolnavilor chiar în noaptea de 4 martie.

FOTO: Agerpres

În țară, cele mai afectate județe au fost Teleorman, Dolj, Ilfov, Prahova, Iași, Vaslui, Buzău, Vrancea. Numeroase clădiri din Buzău, Ploiești, Craiova, Zimnicea, Alexandria, Focșani, Iași, Bârlad, Vaslui și alte localități au suferit avarii grave.

La 5 martie 1977, a doua zi după producerea cutremurului, a fost instituită, prin decret prezidențial, starea de necesitate pe întreg teritoriul țării. În dimineața de sâmbătă, 5 martie, președintele Nicolae Ceaușescu a revenit în țară din vizita pe care o efectua în Republica Federală Nigeria.

Pe primul plan s-a aflat urgentarea scoaterii tuturor victimelor cutremurului de sub dărâmături, identificarea tuturor locuințelor și a clădirilor publice cu avarii, în vederea evacuării lor imediate, după cum relata ziarul ”Scânteia” în ediția din 6 martie 1977. Au fost luate măsuri pentru asigurarea cazării sinistraților, în acest scop stabilindu-se închiderea temporară a unor institute de învățământ superior și punerea la dispoziția populației sinistrate a căminelor. În București și în alte localități din țară unde s-au produs avarii ale clădirilor și ale rețelei de distribuire a gazelor, a fost oprită, provizoriu, aprovizionarea cu gaze naturale, pentru a se evita producerea unor explozii și incendii. Sub titlul ”Primele mărturii despre proporțiile dezastrului”, ”Scânteia” relata că în Capitală s-au prăbușit 32 de blocuri de locuințe, alte peste 130 de blocuri au fost grav avariate, iar nouă unități spitalicești au fost scoase din funcțiune. Conform datelor centralizate la Ministerul Sănătății, până în seara de 5 martie, la București au fost internate și tratate 1.773 de persoane, au fost înregistrați 508 morți și peste 2.600 de răniți, iar în restul țării s-au înregistrat 614 răniți și 72 de decese.

FOTO: Agerpres

Tot în ediția din 6 martie 1977, ”Scânteia” informa despre ”caracteristicile cutremurului din 4 martie”: ”Seismul din seara zilei de 4 martie a.c. a avut epicentrul în Vrancea. Focarul cutremurului s-a situat sub scoarța terestră la o adâncime de cca 100 km. Magnitudinea cutremurului după scara Richter a fost estimată la 7,2 — valoare care situează seismul printre cele mai puternice care au avut loc în România. Cutremurul a fost practic simțit pe întreg teritoriul țării, precum și în țările vecine, fiind înregistrat de aproape toate observatoarele seismologice din întreaga lume.(…)”

În toate punctele din București unde s-au prăbușit imobile au acționat ostași, studenți, echipe de specialiști, cascadori, cadre sanitare, dar și simpli cetățeni veniți să ajute la operațiunile de salvare. Mulți dintre aceștia au lucrat fără întrerupere zi și noapte la degajarea ruinelor. ”Alături de medici, în Capitală participă la salvarea vieții răniților și studenții anilor V și VI ai Facultății de medicină generală”, relata și ziarul ”România liberă” din 7 martie 1977.

”(…) Acolo unde mai există șanse de a se găsi supraviețuitori, se lucrează cu mâna, evitându-se folosirea utilajelor grele. Om lângă om, umăr la umăr, lucrează aici neîntrerupt, ziua și noaptea. Se ia cărămidă cu cărămidă, fiecare bucată de moloz, pentru a evita surparea ruinelor (…)”, se arăta într-o știre Agerpres din data de 7 martie 1977. ”Munca lor plină de abnegație este răsplătită, nu o dată, de bucuria adânc trăită a salvării unui om. În blocul cofetăriei Casata au fost salvate o femeie și o fetiță de câteva luni. Pe Calea Victoriei, de sub dărâmături și molozuri, au fost scoși 4 supraviețuitori. De sub ruinele imobilului de pe strada Ghica a fost salvată în această dimineață o fetiță de opt ani. Din nefericire, bunica și frățiorul ei nu mai trăiau în momentul în care echipele de intervenții i-au scos de sub dărâmături”.

”Relevând intensitatea distrugătorului cutremur, Agenția France Presse transmite că acesta a lovit România cu o forță echivalentă cu cea a zece bombe atomice de tipul celei de la Hiroshima. Pagubele materiale provocate la București — arată agenția — sunt mult mai serioase decât s-ar fi putut crede imediat după producerea sinistrului”, notează ziarul ”România liberă” din 8 martie 1977. Într-o telegramă din Roma, agenția Reuters relata că, ”adresându-se miilor de turiști și pelerini adunați în Piața Sfântul Petru, Papa Paul și-a exprimat durerea în legătură cu cutremurul din România: ‘Suntem îndurerați pentru numeroasele victime ale unui atât de vast dezastru, a spus el, și ne alăturăm cu compasiune unei țări care — din atâtea motive — ne este dragă.’ ” (”Scânteia” din 8 martie 1977).

Începând cu 8 martie, atât în București cât și în restul țării, întreaga rețea de învățământ și-a reluat activitatea. Prin decret prezidențial, începând cu data de 10 martie 1977, a încetat starea de necesitate instituită pe teritoriul țării, cu excepția municipiului București, precum și a unităților sistemului de telecomunicații și al Radioteleviziunii. Printr-un nou decret prezidențial, începând cu data de 15 martie 1977, starea de necesitate a încetat și în municipiul București, precum și în unitățile sistemului de telecomunicații și al Radioteleviziunii. ”Lucrătorii din transporturi și telecomunicații depun mari eforturi pentru restabilirea cât mai grabnică și integrală a comunicațiilor feroviare, rutiere, precum și pentru funcționarea normală a serviciilor de poștă și telecomunicații”, scria Agerpres la 9 martie 1977, informând, totodată, că, potrivit Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, ”în prezent circulația feroviară este deschisă pe toate liniile (…)”.

Într-o știre din 9 martie 1977, Agerpres relata despre analiza primară a caracteristicilor cutremurului din 4 martie a.c., care fusese recent încheiată de Centrul de Fizica Pământului și Seismologie din România, în colaborare cu Institutul de Geologie-Geofizică: ”Concluziile care se desprind demonstrează pregnant că mișcarea tectonică din 4 martie întrunește toate elementele ce caracterizează cutremurele cu epicentrul în Munții Vrancei, seismele de acest gen fiind de mare adâncime, cu șoc foarte puternic în prima sa manifestare. (….) Istoricul seismelor care au avut loc în țara noastră, statistica pe ultimii 500 de ani constituie tot atâtea argumente care atestă permanența acestor caracteristici ale cutremurelor din regiunea Vrancei. În 1802, cutremurul principal, cu o magnitudine de 7,4 pe scara Richter, a fost urmat de o serie de replici tot mai slabe. Elemente asemănătoare de manifestare și desfășurare le-a prezentat și seismul din 1940. Șocul principal de magnitudine — 7,4, de la 10 noiembrie 1940, nu s-a mai repetat, replicile care au durat până la sfârșitul lunii nedepășind 5,5 pe scara Richter. Astfel de caracteristici întrunește și cutremurul de vineri seara, de 7,2 grade pe scara Richter, care a fost urmat, la scurt timp, chiar în noaptea de 4 spre 5 martie, de o serie de replici cu o intensitate atât de slabă, magnitudinea lor nedepășind 4, 5 grade, încât nu au fost înregistrate decât de seismografe, nefiind percepute de populație. Asemenea replici de mică intensitate ale cutremurului din 4 martie specifice seismelor de mare adâncime din Vrancea au continuat și în zilele de 5-8 martie, perioadă în care frecvența lor a scăzut progresiv”.

În urma cutremurului din 4 martie 1977, și-au pierdut viața multe personalități ale vieții culturale, artistice și științifice: Anatol Emilian Baconsky, Savin Bratu, Alexandru Ivasiuc, Mihai Gafița, Mihail Petroveanu, Veronica Porumbacu, Toma Caragiu, Doina Badea, Alexandru Bocăneț, Eliza Petrăchescu, Liviu Popa, Mihaela Mărăcineanu, fizicianul academician Florin Ciorăscu.

Fizician INFP: Activitatea seismică în Vrancea s-a intensificat

Fizicienii care studiază seismele au observat în 2017 o intensificare a activităţii seismice pentru cutremurele cu valori între 2 grade şi 3 grade. Cele mai multe cutremure din acest an au avut loc în data de 26 februarie. Totodată, fizicienii au observat un lucru neobişnuit, un cutremur de 2,6 grade în judeţul Sălaj, o zonă care nu este cunoscută pentru activitate seismică.

Anul acesta se remarcă o intensificare a activităţii seismice pentru cutremurele cu valori între 2 grade şi 3 grade şi chiar până la 3,5. Numai pe 26 februarie s-au înregistrat cinci cutremure în zona Vrancea, toate situate într-un palier de adâncime 130-138 km. Magnitudini cuprinse între 2,5 şi 3,5. Cel mai mare cutremur de anul acesta a fost cel de 5,1. Mai putem remarca apariţia unor zone cu care nu prea eram obişnuiţi să se producă cutremure, cum ar fi cutremurul de 2,6 din Transilvania, judeţul Sălaj, la o adâncime de 3,3 kilometri. Nu prea au loc cutremure acolo, asta nu înseamnă că nu au fost deloc şi că a apărut o nouă zonă. Cutremurele au loc în toate zonele cunoscute, dar cu frecvenţe diferite„, a declarat Mihai Diaconescu pentru Mediafax.

În ceea ce priveşte zonele cele mai vulnerabile, acestea sunt situate pe o axă orientată nord-est sud-vest care trece prin Vrancea. Mai precis, este vorba despre Bucureşti, Focşani, Buzău, precum şi Ploieşti, Târgovişte, Craiova, Giurgiu, Zimnicea, Galaţi, Brăila, Iaşi, Vaslui şi Bârlad. Clădirile din aceste oraşe se pot prăbuşi la un cutrebul de anvergura celui din 1977.

Zona Vrancea este caracterizată de o activitate seismică ridicată, în care se deosebesc două mari zone: zona subcrustală, unde se produc cutremure intermediare, la o adâncime mai mare de 70 de kilometri şi zona crustală, caracterizată de cutremure situate la adâncimi cuprinse între 0 şi 70 de kilometri.

Zona subcrustală este o zonă extrem de complexă, de convergenţă continentală, care este situată în apropierea contactului a trei unităţi tectonice, placa Est europeană la Est, placa Interalpină la Vest şi Moesică. Aici se manifestă cea mai puternică activitate seismică, deci în acest interval de adâncimi intermediare, 70-200 de kilometri. Putem include aici cutremurul din 1977, magnitudine de 7,2, cel din 1990 cu 6.9, cutremurele din 1940 cu 7,7 şi cel din 1986 cu 7,1. Nu se poate stabili o rată de producere a cutremurelor pentru zona Vrancea, intervalele dintre ele fiind aleatorii. Mecanismele de focar pentru cutremurele Vrancea intermediare sunt de faliere inversă, cu o orientare a planului de faliere pe o direcţie Nord-Est Sus-Vest. Un plan secundar este cel orientat Nord-Vest Sud-Est, însă aici cutremurele sunt mici spre moderat, maxim 4 grade magnitudine. Zona crustală se situează într-un fel deasupra zonei Vrancea intermediar. Aici avem seismicitate difuză, cu greu putem distinge trei aliniamente paralele la lanţul Carpatic. Tot în zona est Vrancea putem să vorbim că se manifestă şi seismicitaeta părţii de nord a faliei Pecineaga-Camena pe care s-a produs acel cutremur de 5,7 din 22 noiembrie 2014„, a mai spus Mihai Diaconescu.

CITEŞTE ŞI: 40 de ani de la cutremurul din 1977. Avertismentul specialiştilor care îi îngrijorează pe toţi românii