6 ani de la beatificarea celor 7 episcopi martiri greco-catolici pe Câmpia Libertăţii de la Blaj de către Papa Francisc

Au fost uciși „din ură față de credință” de un regim ateu care nu putea tolera nici credința lor nestrămutată în Dumnezeu, nici loialitatea față de Vatican.

Evenimentul a fost unul istoric și a avut loc în cadrul singurei vizite efectuate de Papa Francisc în România. Aceasta a fost doua vizită efectuată de un Suveran pontif în țară noastră după căderea comunismului.

Primul pontif care a călcat pe tărâm românesc a fost Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, în anul 1999. Momentul a avut o deosebită însemnătate istorică, fiind pentru prima dată de la Marea Schismă din 1054 când un papă a vizitat o ţară majoritar ortodoxă.

Alte articole

EXCLUSIV Papa Francisc, un lider religios neconvenţional, care a redefinit imaginea papalităţii în sec. XXI. PS Mihai, episcop greco-catolic de Bucureşti: „Papa a insistat asupra riscului de a rămâne blocați într-o zonă gri de conformism faţă de nişte reguli”

Cardinalul Iuliu Hossu, eroul național despre care niciun manual de istorie a românilor nu a vorbit până acum. H. R. Patapievici: „Caracterul nu este un dat genetic, ci ia naștere atunci când asculți vocea sufletului, și nu pe cea a sângelui”

Cei 7 episcopi martiri greco-catolici, deţinătorii unei averi nepreţuite – „libertate şi milostivire”

Dacă Papei Ioan Paul al II-lea i s-a pus condiția să viziteze doar Bucureștiul, nu și Ardealul, „casa” catolicismului românesc, situația a fost cu totul alta în cazul vizitei Papei Francisc, din 2019. Acesta a dorit şi a avut posibilitatea să viziteze, pe lângă București, și Iași, Șumuleu Ciuc (jud Harghita) și Blaj.

Popasul de la Blaj a fost marcat de două momente cu o semnificaţie profundă: beatificarea celor 7 episcopi greco-catolici martiri şi vizita la comunitatea romă din cartierul Barbu Lăutaru.

Papa Francisc a prezidat Liturghia solemnă de beatificare pe Câmpia Libertății de la Blaj, un spaţiu devenit neîncăpător pentru cei peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile ţării.

Libertate și milostivire sunt cele două cuvinte prin care Papa Francisc a descris „moștenirea” lăsată de cei șapte episcopi greco-catolici români, beatificați la Blaj cu 6 ani în urmă.

Citeste si Cardinalul Iuliu Hossu, eroul național despre care niciun manual de istorie a românilor nu a vorbit până acum. H. R. Patapievici: „Caracterul nu este un dat genetic, ci ia naștere atunci când asculți vocea sufletului, și nu pe cea a sângelui”

„Cu mare curaj şi cu tărie interioară, au preferat să sufere o dură detenţie şi orice fel de tortură decât să îşi renege apartenenţa la iubita lor Biserică. Aceşti păstori, martori ai credinţei, au recâştigat şi au lăsat poporului român o preţioasă moştenire pe care o putem sintetiza în două cuvinte: libertate şi milostivire”, spunea, în urmă cu 6 ani, Papa Francisc.

Cine sunt cei 7 episcopi martiri greco-catolici

Vasile Aftenie, episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș și vicar general pentru București și Vechiul Regat, a fost primul dintre cei şapte care a plecat la ceruri. Nu a mai apucat să trăiască ororile din închisorile de exterminare în care ceilalţi şi-au găsit sfârşitul, întrucât a murit chiar în perioada anchetelor din beciurile Securităţii.

Afişul cu cei şapte episcopi greco-catolici, victime ale represiunii comuniste, aflat la intrarea în Cimitirul Săracilor din Sighet

Valeriu Traian Frențiu (episcop de Oradea), Ioan Suciu (Administrator Apostolic al Mitropoliei Blajului), Tit Liviu Chinezu (protopop de Bucureşti), Ioan Bălan (episcop de Lugoj), Alexandru Rusu (episcop de Maramureş) și Iuliu Hossu (episcop de Cluj-Gherla) au rezistat bătăilor din beciurile Ministerului de Interne şi, o bună perioadă, chiar şi ororilor din închisorile Sighet sau Gherla. Primii trei s-au stins, în cele din urmă, la Sighet, iar trupurile lor, aruncate în groapa comună din Cimitirul Săracilor, nu au fost găsite niciodată.

Alexandru Rusu a murit în închisoarea din Gherla, unde ajunsese după ce fusese eliberat de la Sighet şi închis în Mănăstirile ortodoxe Curtea de Argeş, Ciorogârla şi Cocoş. A fost îngropat în groapa comună de pe Dealul Cărămidăriei, nici rămăşiţele acestuia nefiind identificate.

Ioan Bălan a murit la Mănăstirea ortodoxă Ciorogârla, în domiciliu obligatoriu, după separarea de episcopii Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu, singurii care supravieţuiseră Sighetului. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic din Bucureşti.

Citeste si EXCLUSIV Premieră istorică! Iuliu Hossu, primul cardinal al românilor, gratificat cu cea mai înaltă recunoaștere oferită vreodată de statul român unei personalități istorice. PS Mihai, episcop greco-catolic de București: „Un personaj remarcabil, un caracter cu o istorie formidabilă”

În fine, episcopul de Cluj-Gherla Iuliu Hossu, care, spre sfârșitul vieții, a primit demnitatea de cardinal de la Papa Paul al VI-lea, a rezistat cel mai mult persecuţiilor comuniştilor. Ulterior eliberării de la Sighet, a fost trimis în domiciliu obligatoriu la Mănăstirea ortodoxă Căldăruşani şi a închis ochii întru veşnicie la Spitalul Colentina, la vârsta de 85 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic.

„Am luat calea neîmpiedicată a sufletului care, cu cât trupul era mai legat, cu atât se avânta în deplină fericită libertate”

Episcopul de Cluj-Gherla Iuliu Hossu, cel care a supravieţuit cel mai mai mult regimului de  exterminare de la Sighet, a primit, cu câteva luni înainte să se stingă, demnitatea de cardinal. In pectore (în secret – n.red.) căci dacă autorităţile din România ar fi aflat că a fost numit cardinal de către Papa Paul al VI-lea, acesta ar fi trebuit să plece la Roma şi nu i s-ar fi mai permis să revină în ţară.

În fapt, singura reuşită a comuniştilor a fost aceea de a înlănţui trupurile. Nu, însă, şi sufletele, spune cardinalul Iuliu Hossu în „Memoriile” sale.

Pentru el, orice dificultate era, de fapt, o parte a „procesiunii veacurilor”, care transformă suferinţele în victorie a sufletului.

„Am luat calea neîmpiedicată a sufletului care, cu cât trupul era mai legat, cu atât se avânta în deplină fericită libertate, nelegat nici de timp, nici de depărtare […] A şti că suntem pe această cale a Lui este o fericire, da, este Calea Crucii.

Asta ne întăreşte, aceasta ne îmbărbătează, aceasta ne fericeşte. Suntem pe calea cea bună, pe calea Domnului Isus; suntem în marea procesiune a veacurilor, pe calea biruinţei prin suferinţă, pe calea vieţii”, scrie cardinalul Hossu în „Memorii”.

Citeste si EXCLUSIV Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, adevărurile pe care s-a așezat praful. PS Mihai Frățilă, episcop greco-catolic de București: „Dincolo de comemorările deşănţate, se află evenimente istorice care continuă să aibă reverberații și în zilele noastre”

„Lumina speranței nu s-a stins niciodată în inima lui”, spunea E.S. Mons. Giampiero Gloder, Nunțiu apostolic, în deschiderea concertului Filarmonicii George Enescu, care a avut loc la Ateneul Român în cadrul Galei Iuliu Hossu. Evenimentul a fost organizat de Episcopia  Greco-Catolică de Bucureşti, în parteneriat cu Secretariatul de Stat pentru Culte şi Filarmonica George Enescu.

„Iuliu Hossu a fost un monument al carității și al iubirii consecvente și fidele față de Dumnezeu, față de Biserică, față de Papa, față de aproapele și față de patria sa, România. Figura Fericitului Iuliu Hossu trebuie cunoscută pentru valorile pe care el le învăța nu prin cuvinte, ci cu viața sa.

O viață animată nu de forța destinului pusă pe muzică de Giuseppe Verdi sau de lupta împotriva destinului care bate la ușă, tratată de Ludwig van Beethoven în Simfonia V, ci prin credință, speranță și iubire de Dumnezeu”, a încheiat Mons. Giampiero Gloder.

Gala „Cardinal Iuliu Hossu”, eveniment omagial organizat la Ateneul Român

Gala „Cardinal Iuliu Hossu”, eveniment înscris sub egida „Anul Cardinal Iuliu Hossu”, a fost organizat la Ateneul Român și a reprezentat un prilej solemn și onorant de a comemora personalitatea primului cardinal al românilor.

Au putut fi ascultate lucrări de Giuseppe Verdi – Uvertura la „Forța Destinului”, George Enescu – Balada pentru vioară și orchestră, solist – Radu Dunca, și Ludwig van Beethoven – Simfonia a V-a.

Toate aceste lucrări vorbesc despre destin. Şi fără îndoială că una dintre asocierile cel mai uşor de făcut este aceea dintre cuvântul „destin” şi imaginea lui Iuliu Hossu. Destinul său este marcat de curaj, credință și o puternică exprimare a valorilor morale și spirituale în cele mai grele vremuri.

„Un destin istoric și profetic, care ne face să înțelegem mai mult oamenii, națiunile, istoria, dar și forța extraordinară a credinței; un destin definit în mod fundamental de eroism, caracter și modul de raportare la problema răului în lume”, după cum arată publicistul Sever Voinescu.

„Moştenirea episcopului Hossu a fost, până în 1989, anulată public. Chiar și după 1990, spre a nu deranja unele complicități care au contribuit la comunizarea României, presiunile au continuat asupra Bisericii greco-catolice […]

În 2018, anul centenarului Marii Uniri, numele lui Iuliu Hossu fusese scris greşit pe afişe. Pentru cei mai mulţi români, numele episcopului Iuliu Hossu nu mai spunea mare lucru. Personajul discret cu fața neclară din colțul unei fotografii celebre, care citește declarația de unire a Ardealului cu țara-mamă, fusese un simbol al suflării românești din Ardeal […]

De ani de zile, constatăm ce înseamnă abandonul simbolurilor patriei în mâna profitorilor puterii. Riscăm să încurajăm indirect răul, dacă singura legitimitate din acest domeniu se rezumă la discursuri festiviste.

După zeci de ani de distorsionare a istoriei, Anul Cardinal Iuliu Hossu ar putea fi parte a scutului de luciditate în fața nesocotinței și a duplicității și o neașteptată ocazie de a încuraja și mai mult simțul datoriei și al răspunderii”, a arătat PS Mihai, episcop greco-catolic de Bucureşti, în deschiderea galei.

Citeste si EXCLUSIV Papa Francisc, un lider religios neconvenţional, care a redefinit imaginea papalităţii în sec. XXI. PS Mihai, episcop greco-catolic de Bucureşti: „Papa a insistat asupra riscului de a rămâne blocați într-o zonă gri de conformism faţă de nişte reguli”

Sfântă Liturghie în San Pietro în cinstea Fericitului Iuliu Hossu

Tot în preajma sărbătorii celor șapte episcopi martiri greco-catolici, marcată în calendarul greco-catolic pe data de 2 iunie, dar și în contextul Anului Național „Cardinal Iuliu Hossu”, în Basilica „San Pietro” din Roma a avut loc Sfânta Liturghie arhierească în rit bizantin, în limba română.

Liturghia a fost celebrată de PS Claudiu Pop, succesorul cardinalului Iuliu Hossu la scaunul episcopal de Cluj-Gherla.

Au concelebrat cardinalul Claudio Gugerotti, prefect al Dicasterului pentru Bisericile orientale, arhiepiscopul titular Giampiero Gloder, nunțiu apostolic în România și Republica Moldova, episcopul Virgil Bercea al eparhiei greco-catolice de Oradea, episcopul Cristian Crișan, auxiliar la Blaj al Arhieparhiei majore de Făgăraș și Alba-Iulia, episcopul Mihai Frățilă al eparhiei greco-catolice ”Sfântul Vasile cel Mare” la București, episcopul Ioan Călin Bot al eparhiei greco-catolice de Lugoj, și episcopul Iosif Csaba Pál al diecezei romano-catolice de Timișoara.

La finalul Sfintei Liturghii, PS Cristian, Episcopul Curiei Arhiepiscopale Majore, i-a înmânat cardinalului Gugerotti relicvele Fericitului cardinal Iuliu Hossu.

„Este cel mai frumos dar din câte puteau exista. Această relicvă, dragii mei, o să o așez pe mormântul Sfântului Petru. Pentru că, pentru credința catolică a lui Petru și a succesorilor săi au suferit toți cei care au suferit. Și este bine ca Iuliu Hossu să se întoarcă să se întoarcă acasă, aici, unde este credința noastră”, a spus cardinalul Gugerotti în cuvântul de mulțumire.

La liturghia desfășurată în Basilica Sfântul Petru luat parte peste 60 de preoți, persoane consacrate din Congregația Maicii Domnului și din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, precum și peste 900 de credincioși din România și din comunitățile greco-catolice române din Italia, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Franța, Spania, Ungaria și Ucraina.