Cardinalul Iuliu Hossu, eroul național despre care niciun manual de istorie a românilor nu a vorbit până acum. H. R. Patapievici: „Caracterul nu este un dat genetic, ci ia naștere atunci când asculți vocea sufletului, și nu pe cea a sângelui”

Explicaţia se regăseşte sub celebra fotografie realizată de Samoilă Mârza pe 1 decembrie 1918, care-l reprezintă pe cardinalul Iuliu Hossu – episcop de Gherla la acel moment – dând citire proclamației Unirii pe Câmpul lui Horea.

Nimic despre cardinalul greco-catolic Iuliu Hossu în niciunul dintre manualele alternative de istorie a românilor, de pe care elevii studiază în clasa a XII-a. Asta în pofida faptului că alte teme privitoare la greco-catolici, precum persecuţia din perioada comunistă, sunt măcar amintite, dacă nu tratate în detaliu.

Explicaţia foto de sub celebra fotografie realizată de Samoilă Mârza pe 1 decembrie 1918 nu menţionează nimic despre cardinalul Hossu

Cardinalul Iuliu Hossu, eroul absent din manualele de istorie

Am întrebat mai mulţi profesori de istorie dacă la elevii de liceu ajunge vreo informaţie legată de primul cardinal al românilor. Toţi ne-au confirmat că, deşi în manuale nu este menţionat pe nicăieri numele lui Iuliu Hossu, iar programa şcolară nu este nici ea mai generoasă în această privință, le vorbesc elevilor despre cardinal în cel puţin două momente: o dată când predau Regimul comunist şi personalităţi aruncate în temniţele comuniste, a două oară la lecţia despre Marea Unire.

Alte articole

6 ani de la beatificarea celor 7 episcopi martiri greco-catolici pe Câmpia Libertăţii de la Blaj de către Papa Francisc

EXCLUSIV Premieră istorică! Iuliu Hossu, primul cardinal al românilor, gratificat cu cea mai înaltă recunoaștere oferită vreodată de statul român unei personalități istorice. PS Mihai, episcop greco-catolic de București: „Un personaj remarcabil, un caracter cu o istorie formidabilă”

Manualele de istorie a românilor nu sunt actualizate, toate fiind publicate în anul 2007. Există, totuși, posibilitatea să se insiste mai mult pe figura cardinalului la disciplina „Istoria comunismului în România”, care se va studia anul viitor la clasa a 12-a, ne-a spus unul dintre profesorii consultați.

Disciplina „Istoria comunismului în România” este opţională în prezent, însă va deveni obligatorie începând cu anul şcolar 2025-2026.

Citeste si EXCLUSIV Premieră istorică! Iuliu Hossu, primul cardinal al românilor, gratificat cu cea mai înaltă recunoaștere oferită vreodată de statul român unei personalități istorice. PS Mihai, episcop greco-catolic de București: „Un personaj remarcabil, un caracter cu o istorie formidabilă”

Dar chiar dacă lipseşte din cărţile de istorie actuale, figura primului cardinal al românilor a reuşit să răzbată printre atâtea şi atâtea personalităţi care au scris istoria ţării şi, mai mult decât atât, să bifeze o premieră: aceea de a fi gratificat cu cea mai înaltă recunoaștere oferită vreodată de statul român unei personalități istorice. Pe 24 octombrie 2023, Parlamentul a adoptat Legea 290, care prevedea instituirea anului 2025 ca „Anul Cardinal Iuliu Hossu”.

H. R. Patapievici: „Caracterul nu este un dat genetic, ci ia naștere atunci când asculți vocea sufletului”

Iuliu Hossu este unul dintre oamenii care au reușit să lase o amprentă de neșters atât în istoria Bisericii, cât și în istoria națiunii. Şi-a dus demn până la capăt misiunea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o, chiar dacă, mai bine de două decenii, a fost pus în situaţia de a-şi duce această misiune între zidurile închisorii sau ale domiciliului obligatoriu.

„Indirect, exisă o definiție pe care cardinalul o dă caracterului. Cel care relatează este părintele Alexandru Rațiu: ‘Un preot îi spune lui Iuliu Hossu: Noi suntem părinți, avem copii, vocea sângelui strigă către noi și ne spune că avem o responsabilitate. Iar Iuliu Hossu îi răspunde: Da, dar acum numai vocea sufletului trebuie să vorbească’ (citat din ‘Memoriile’ cardinalului Iuliu Hossu – n.red.)

Atunci când te supui nu pentru că ești laș, ci pentru că e greu, pentru că ai responsabilități, atunci când asculți vocea sângelui, de fapt, tu ești în centru. Atunci când urmezi vocea sufletului, nu mai ești în centru, ci în depărtare. Și atunci când înțelegi că deasupra ta se află ceva mai mult decât ce ai face tu ca să nu te năruiești, ca să nu te desființezi, de fapt, nu faci altceva decât să-l chemi pe cel care e deasupra ta în tine. Asta face vocea sufletului vs vocea sângelui.

Caracterul e această opțiune, e ceva ce se câștiga, nu-l ai, nu este un dat genetic, ci se construiește în dialogul dintre/în contestarea dintre vocea sângelui și vocea sufletului. Cel care dă ascultare vocii sufletului e omul de caracter, cel care ascultă de vocea sângelui este omul care a pus altceva înaintea caracterului”, a arătat scriitorul Horia Roman Patapievici, în cadrul dezbaterii Dialog despre caracter, eveniment organizat sub auspiciile Episcopiei Greco-Catolice de București în colaborare cu Muzeul Național al Literaturii Române, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I ” și revista Dilema.

O altă mărturie puternică despre caracterul cardinalului vine de la cineva care l-a cunoscut personal. Monseniorul Giovanni Cheli (1918-2013) este cel care, în anul 1969, a bătut la ușa chiliei din Mănăstirea Căldărușani, în care episcopul Iuliu Hossu își trăia ultimele luni de viață, transmițându-i mesajul Papei Paul al VI-lea, care dorea să-i acorde demnitatea de cardinal.

„Mons. Hossu era o persoană extrem de plăcută, bună, blândă. Dar era limpede că avea un caracter de fier, pentru că, privitor la ceea ce erau drepturile lui Dumnezeu și ale Bisericii, nu a vrut să cedeze niciodată”, se arată în mărturia Monseniorului Giovanni Cheli, dată la 36 de ani distanță de la vizita făcută episcopului de Cluj-Gherla la Căldărușani.

Citeste si EXCLUSIV Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, adevărurile pe care s-a așezat praful. PS Mihai Frățilă, episcop greco-catolic de București: „Dincolo de comemorările deşănţate, se află evenimente istorice care continuă să aibă reverberații și în zilele noastre”

Sever Voinescu: „Rămânând în România, deşi avusese oferte de plecare la Roma, şi-a întâlnit destinul de erou”

În perioada persecuției, lui Iuliu Hossu i s-a oferit nu doar scaunul de mitropolit al Moldovei în schimbul renunțării la credința catolică, dar și posibilitatea de a pleca definitiv la Roma. Niciuna dintre aceste oferte nu se plia pe valorile sale, aşa că nu a fost loc de negociere. A rămas fidel până la final unui crez de moralitate alegând fără ezitare să rămână lângă turma sa.

„Decizia de a rămâne în acest gen de închisoare, deși avusese oferte de plecare la Roma, a fost, de fapt, momentul de întâlnire cu destinul lui eroic. Dacă pleca, probabil se pierdea printre ceilalți înalți prelați de pe culoarele Vaticanului. Rămânând aici, chiar dacă nu mai avea biserică din punct de vedere instituțional, și-a întâlnit destinul de erou”, opinează publicistul Sever Voinescu.

„Un gând de părinte faţă de copil”, după cum remarca Horia Patapievici referitor la decizia cardinalului de a nu pleca din ţară şi de a rămâne, astfel, alături de credicioşii lui.

„A rămas cu turma lui. Pentru el, Biserica Greco-Catolică era turma pe care o avea în sarcina păstoririi. E un gând de părinte faţă de copii. De fiecare dată când evocă întâlnirile cu credincioşii, o face folosind o formulă recurentă: îmbrăţişare sufletească. El îmbrăţişa sufleteşte omul şi aceşti oameni erau foarte vii pentru el.

Citeste si EXCLUSIV Viața în clandestinitate în perioada comunismului. PS Mihai, episcop greco-catolic de București: „Străbunicul celebra Sfânta Liturghie pe masa pe care luam prânzul, dar cu mare prudență. Securitatea ne fila continuu”

Una dintre marile pagini, literar vorbind, din această carte, este mersul de la Bucureşti la Sighet, în mai 1950. Două dube îi iau de la Căldăruşani ca să-i ducă la Sighet, deşi li se spune că vor fi duşi la Bucureşti.

După ce ajung la Braşov, îşi dau seama că sunt în Transilvania şi recunosc locurile. Iuliu Hossu recunoaşte locurile ţării şi, în acelaşi timp, locurile bisericii lui şi ale pastoraţiei şi ştie toate localităţile după nume. 

Şi spune aşa în ‘Memoriile’ sale: ‘Eram în aşteptare, să vedem încotro o apucăm: dacă o luăm spre stânga, prin oraş, ne duc la Satu Mare, ori la Mănăstirea Bixadului […]. Dacă, însă, maşina va urma înainte spre Baia Sprie, atunci ne vor duce la Sighet ori la Mănăstirea Moiseiului, din fundul Maramureşului […], ori ne vor trece chiar peste Tisa, pe malul căreia se află Sighetul’.

Expresia-cheie, în ‘Memorii’, este „Hristos a îmbrăcat în lumină toate lucrurile”. Dacă reuşeşti să dai carne expresiei, să nu gândeşti abstract, ci să construieşti universalul concret al chestiunii, iar chestiunea este dubletul „Eu sunt mereu cu voi”/”Iată, Eu vin curând”, ai toată formula fericirii.

M-a frapat de câte ori apare cuvântul „fericire” în ‘Memorii’ – e remarcabil cum a construit Iuliu Hossu, împotriva catastrofei şi a adversităţii, un mod creştin de a învinge lumea, potrivit îndemnului „Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!”, a conchis scriitorul H. R. Patapievici.