„Butonul de resetare” a ceasului intern uman a fost descoperit de cercetătorii japonezi

Echipa de la Universitatea din Kyoto a descoperit „butonul de resetare” a ceasului intern din interiorul creierului. Cercetarea, publicată în revista Science, a arătat că „butonul” poate fi folosit pentru a potrivi ceasul intern la o nouă zonă geografică, într-o singură zi. Această cercetare reprezintă un pas înainte în tratarea sindromului decalajului orar. Există mai multe ceasuri în corp şi un „ceas principal” în creier, care ajută corpul să rămână sincronizat cu lumea din jur, astfel încât oamenii devin somnoroşi pe timpul nopţii, informeaza Mediafax.

Toţi cei care lucrează în ture, precum şi cei care călătoresc cu avionul pe distanţe mari pot resimţi decalajul orar şi un apetit mare. Acest lucru se întâmplă din cauza ceasului intern care se dereglează şi nu mai deduce când este noapte şi când este zi. Ceasul se foloseşte de lumină pentru a ţine evidenţa timpului, dar este, în mod natural, „încăpăţânat” şi se reglează lent.

Pentru fiecare zonă prin care trece, corpul are nevoie de o zi întreagă pentru a-şi reveni. De exemplu, dacă o persoană zboară de la Londra la Beijing, corpul va avea nevoie de o săptămână pentru a se adapta pe deplin.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Astfel, echipa de cercetători din Japonia a venit cu o soluţie pentru a face „ceasul principal” să fie mai flexibil. Este vorba despre un grup de 10.000 de celule cerebrale, aproape de aceeaşi dimensiune ca cea a unui bob de orez, care comunică în permanenţă pentru a păstra un control asupra timpului. Cercetătorii au descoperit că dacă interfereză cu receptorii de vasopresină, desemnaţi „urechile celulelor cerebrale”, care permit creierului să menţină legătura cu celelalte celule, ceasul intern se va schimba mai repede.

Şoarecii modificaţi genetic care nu aveau receptori de vasopresină au reuşit să se adapteze într-o singură zi după ce ceasul a fost dat înapoi cu opt ore, în timp ce şoarecii normali au avut nevoie de şase zile. Când ceasul a fost dat înainte opt ore, şoarecii normali au avut nevoie de opt zile pentru a se adapta, în timp ce şoarecii fără receptori de vasopresină s-au adaptat în două zile. Aceleaşi rezultate au fost obţinute şi de şoarecii normali, după utilizarea unui medicament.

Cercetările au arătat că „jet lag-ul” cronic şi lucrul în schimburi pot creşte riscul unui individ de a dezvolta hipertensiune, obezitate şi alte afecţiuni metabolice.

Rezultatele cercetării au identificat vasospresina ca un posibil target tarapeutic pentru controlul ritmului circadian. Oamenii de ştiinţă au precizat că un medicament care să controleze ceasul intern ar putea să îmbunătăţească sănătatea celor care muncesc în schimburi.

Din punct de vedere medical, dovezile epidemiologice au arătat că persoanele care au lucrat o perioadă îndelungată în schimburi au un risc mai mare de a dezvolta anumite forme de cancer, boli cardiovasculare sau diabet zaharat.