Ce spun specialiştii despre gazele de şist

Bogdan Florin Voicu, inginer petrolist cu 23 de ani vechime în acest domeniu, a postat un mesaj pe pagina sa de Facebook, în care explică amănunţit ce presupune exploatarea gazelor de şist.

„Pentru informarea celor ce doresc sa fie informati: gazele de sist (in original shale gas, deci mai degraba, gaze de argila), sunt cantonate in roci poroase, dar impermeabile. Aceste doua caracteristici, desi aparent contradictorii, se explica prin aceea ca porii fie nu sunt conectati intre ei, spre a forma un continuum de curgere, fie au un grad avansat de tortuozitate (raport intre lumgime si diametru foarte mare si aspect – in sectiune – de carapace de broasca testoasa). Aceste caracteristici combinate nu permit gazelor cantonate in pori sa se deplaseze si sa fie extrase, de aceea este necesara crearea unor sisteme secundare de fisuri (de unde si numele de fisurare, si nu fracturare, hidraulica (greseala de traducere din engleza) care sa conecteze porii si sa creeze canale de curgere spre sonda.

Fisurarea presupune injectia, sub presiune, a unui fluid (de regula apa de zacamant), combinata cu substante tensioactive, material de proptire a fisurii (la scurgerea presiunii fisurile s-ar inchide), acizi pentru dizolvarea cementului de natura calcaroasa precum si alte substante, in cantitati mici care au drept scop inversarea umectabilitatii rocii fisurate, in sensul maririi olofobiei, adica roca devine mai permeabila pentru titei si gaze decat pentru apa. Se mai adauga si substante care impiedica absorbtia de catre argilele montmorillonitice a apei, fapt care ar duce la marirea volumului lor si la inchiderea fisurilor nou create.

Fisurarea hidraulica se practica, cu succes, de 20 de ani in Romania, mai ales in zona gresiei de Kliwa (centrul si estul Moldovei), se face la peste 2000 m adancime (mult peste limita apei freatice, dar mult deasupra faliilor cu potential seismic (8000-16000 m). Iar operatia se desfasoara prin doua sau mai multe coloane tubate si cimentate la zi.

Asa ca, aceia care vorbesc de cazuistica negativa, mai ales in Statele Unite, nu tin cont de urmatoarele lucruri:

1) geologia teritoriului american, extrem de framantata, cu sisteme de falii si fisuri imprevizibile;

2) adancimea la care se practica fisurarea (200 – 500 m);

3) duritatea mai mica a rocilor din acoperisul si culcusul stratului purtator de gaze de sist (consecinta a adancimii);

4) fisurarea se practica in Statele Unite in sistem open hole, in gaura netubata.

Ca atare, din experienta mea de 23 de ani de inginerie de petrol si gaze, cu accent pe stimulari si echipari de sonda, consider acest protest, in cel mai bun caz, o gogorita a cuiva care nu stie cu ce se mananca, iar in cel mai rau, o manipulare scarboasa a opiniei publice de cineva cu interese cu iz de samovar si acorduri de balalaica.”