Îi alinţi copilul „prinţişor” sau „prinţesă”? Specialiştii trag atenţia şi vorbesc de dezechilibre psihice

Copiii care dezvoltă sindromul „prinți și prințese” vor crede că lumea este un castel frumos, în care toți sunt slugi umile puse în slujba lor și vor opune rezistență când vor primi o sarcină din partea părinților sau, mai târziu, la locul de munca, din partea șefului. Victimele acestui sindrom devin extrem de egoiste, nu vor împărți jucăriile cu alți copii, nu vor spune vreodată „te rog”, „mulțumesc” și „iartă-mă” și nu vor învăța să iubească sincer.

„Sindromul prințesei – la fete și a prințului – la băieți, constituie un set de deviații comportamentale, care de multe ori trec neobservate de părinți sau, mai rău, aceste atitudini sunt alimentate de aceștia, prin repetări obsesive a acestor apelative sau cu permisivitate dusă la extrem. Din dorința de a-i proteja și de a-i ajuta pe cei mici, atât părinții, cât și societatea contribuie la apariția unor manifestări care le pot afecta viața de adult”, declară psihologul Iuliana Fűlaș.

Psiholog: Sindromul se poate naște și din mesajele subliminale ale poveștilor aparent inocente din copilărie

De cele mai multe ori, consideră specialistul în psihologia copilului, aceste clișee sunt preluate din cărțile de povești, desenele animate cu prinți și prințese, în care se subliniază idealuri ireale. De asemenea, jucăriile – cum ar fi păpușile Barbie și Ken – sunt construite după același principiu, dar și mulți factori de mediu, cum ar fi internetul, televizorul, smartphone-ul, etc contribuie la dezvoltarea sindromului.

Alte articole

Medicul Cristian Andrei, concediat în urma scandalului de hărţuire sexuală: ”Personal i-am trimis notificarea”

Psihologul Radu Leca, despre destrămarea căsniciei dintre Alina Sorescu și Alexandru Ciucu: „Pentru un cuplu tânăr, divorțul nu bate la ușă, intră direct”

„Acest sindrom este observabil începând cu vârsta de 2 ani, când fetele sau băieții încep să se costumeze în eroii de poveste și primesc mesaje subliminale din diverse medii că aspectul fizic e tot ce contează. În perioada adolescenței, acest sindrom devine din ce în ce mai evident, deoarece mulți tineri își centrează viața în jurul sinelui, devin narcisiști, iar fenomenul selfie a contribuit la augmentarea narcisismului lor. Acest sindrom este însoțit de ridicarea pretențiilor sau cerințelor absurde, materialism susținut, emoții extreme, auto-indulgență sau lipsa logicii, lipsa concentrării asupra problemelor sociale, lipsa empatiei, lipsa dorinței de a prelua vreo responsabilitate, dorința de a reprezenta o autoritate și un simț puternic de superioritate”, declară psihologul Iuliana Fűlaș.

Efectele puternice ale conștientizării sindromului

În momentul în care copiii sau tinerii conștientizează că lumea în care trăiesc nu este deloc asemănătoare cu cea din povești, trăiesc adevărate drame interioare.

„În perioada adolescenței, foștii copii tratați ca „prinți” și „prințese”, constată că societatea nu-i tratează ca pe niște prinți și prințese, ba le cere chiar foarte multe, le impune reguli, iar atunci apar primele probleme: comportamente delicvente, depresii, anxietăți, dezechilibre psihice etc”, spune specialistul.

Părinții contribuie în mod involuntar, printr-o afecțiune exagerată și dorință de a-și proteja copiii de pericolele de orice natură, iar atunci când tinerii ajung la momentul conștientizării sindromului, vor avea tendința de a da vina pe aceștia pentru că au fost mințiti cu privire la mecanismele de funcționare a societății reale, continuă psihologul Fűlaș.

Cum să ne ferim copilul de sindromul „prinți și prințese”?

Psihologul Iuliana Fűlaș spune că există metode prin care ne putem preveni copiii să dezvolte acest sindrom și să trăiască dezamăgiri pe parcurs. „Apelativele „prinț” sau „prințesă” ar trebui să fie eliminate din vocabularul fiecărui părinte. Nu trebuie spuse nici măcar în glumă. Încă de mici trebuie să-i învățăm că fericirea nu constă în a primi, ci în a oferi. Fericirea lor este datoria lor, nu a părinților sau a celor din jur, este o condiție a împlinirii personale”, conchide specialistul Iuliana Fűlaș.