Radu Palada a murit în ziua în care îşi sărbătorea ziua de naştere în clubul Colectiv

Radu Palada era un pasionat de zbor şi lucra la o companie de consultanţă imobiliară din Ilfov, unde şi locuia. Acesta s-a născut la Câmpina pe 27 octombrie 1980 şi avea de gând să-şi sărbătorească a 35-a aniversare în club Colectiv, la concertul formaţiei Goodbye to Gravity.

Radu Palada a murit intoxicat cu fumul dens degajat în urma incendiului şi nu a mai avut nici măcar şansa de a ajunge la spital pentru a i se putea acorda îngrijiri.

INCENDIU COLECTIV. Trei poveşti de dragoste au fost mistuite de flăcările din clubul morţii

Prietenii săi îl consideră un erou pentru că, aşa cum unul dintre ei a scris pe Facebook, „s-a lăsat călcat în picioare pentru ca alţii să se poată salva. „Toti cei care au pierit acolo s-au facut trepte spre viata pentru ceilalti…”, este constatarea cutremurătoare a prietenului lui Radu

„Nu stiu… Nu stiu cine e de vina. Si nici nu-mi pasa… Nici nu ma intereseaza ce vor face de acum incolo. Nici ce masuri se vor lua. Nici daca boul de Piedone a pus sau nu semnatura. Nici daca patronii vor face 5 sau 10 sau 100 de ani de puscarie. Nici imbecilitatea alora care ii declara satanisti nu ma atinge in niciun fel. Nici vocile revoltat-tremurate ale permanent perindatilor invitati in studiourile televiziunilor de stiri care-si tot dau cu parerea de mai bine de 24 de ore ca lemnul, ca a antifonarea, ca autorizatia, ca era restaurant si nu discoteca…

Alte articole

Cum arată singurul supraviețuitor din trupa Goodbye to Gravity la 9 ani de la tragedia din Colectiv! Andrei Găluț a trecut prin zeci de intervenții chirurgicale

Nu am in fata decat chipul lui Radu, in poza aia facuta chiar in club, cu putin timp inainte de dezastru. E in planul doi si se stie filmat. Are ochii plini de bucurie. Are zambetul ala cald, de om bun si cuminte. Ii simt fericirea cu care muzica ii scalda sufletul si-mi pare atat de aproape. Imi vine sa-l sun. Il am pe speed dial. E doar la un touch screen distanta. Sa-l sun si sa-l aud: „Yellow”! Sa-mi spuna ca e bine. Ca inca e…

Apoi gandurile imi coboara in abis. Intre ultima poza a lui Radu si sfarsitul lui nu pot fi mai mult de 20-30 de minute. Minute de groaza pe care nu vreau sa mi le imaginez dar imi bantuie mintea. Oameni care s-au calcat in picioare, strigate de groaza, durere… Desi, din poze, jegul ala de club pare mic, iadul a avut, in noaptea aia, sute de metri patrati. Greu de strabatut prin flacari, fum si trupuri. L-as lua de mana si l-as scoate afara de-acolo. De cate ori fac asta in mintea mea, simt nevoia sa trag puternic aer in piept. De parca ii simt sufocarea si vreau ca, prin mine, sa il fac iar sa respire…

Am un moment de revolta, cand vad interviurile cu supravietuitori care declara ca au fost nevoiti sa se „catere pe oameni” ca sa se salveze. Printre oamenii aia pe care s-au catarat era si Radu. Intre supravietuitor si erou este o diferenta. Eroii care s-au intors sa salveze si pe altii nu au mai iesit nici ei de acolo. Supravietuitorii au ramas afara, ca sa dea declaratii mai tarziu. Nu ii pot condamna in vreun fel. Doar stiu ca Radu, al meu, e un erou. Chiar si pentru faptul ca s-a lasat calcat in picioare ca altii sa se poata salva. Toti cei care au pierit acolo s-au facut trepte spre viata pentru ceilalti.

Si poate cu gandul asta voi reusi sa dorm un pic. Somn usor, Radule, eroul nostru”, este mesajul cutremurător al unui prieten de-al lui Radu Palada, unul dintre cei 32 de tineri care au murit în urma incendiului din Colectiv.