Cele mai STRANII leacuri băbeşti. Nu poţi decât să fii mulţumit că nu ai trăit în vremurile alea

Un vechi manuscris care prezenta leacurile oferite bolnavilor datează din 1740. El a fost prezentat în lucrarea „Medicina şi farmacia în trecutul românesc” şi conţine unele dintre cele mai stranii combinaţii şi metode de care o să auzi vreodată.

De tuse: „să iei gutuie, să o ungi cu unt de vacă şi s-o bagi în oală să fiarbă foarte bine, să mănânci gutuia şi să bei zeama” sau „usturoi copt cu miere, să fie mâncat pe nemâncate”. O altă rețetă menționa: „să fierbi smochine cu vişine, să strecori şi să bei sucul”.

Când te mănâncă ochii: „şofran şi trandafir frământat ca făina, se mestecă şi se pune la ochi.

Când doare gura (nu ştim dacă se referă la dureri de dinţi sau la afte, n.r.): „trandafir uscat şi ars, să-l faci fărină, presări dinţii” sau „popitnic (buruiană) se fierbe cu vin şi se ţine în gură”.

La durere de cap: muşte pisate şi amestecate cu miere, să ungi la cap, în creştet.

De muşcătură de şarpe: de-l va muşca la picioare sau la mână să-i îngroape picioarele în pământ, să stea într-o zi şi să bea lapte acru. Aceea este doctoria.

Când curge puroi din ureche: să se ude cu vin şi să se pice în ureche.

De asurzire: fiere de iepure cu lapte de femeie să pice în ureche sau fiere de corb cu lapte de femeie să pice în ureche.procesiune sec al XIX-lea

Mușcătura câinelui turbat sau de şarpe: frunză de urzică pisată cu sare şi spintecă o broască şi pune la rană.

De scrântitură: melci de câmp, să-i pisezi bine cu albuş de ou şi miere, le amesteci la un loc, şi le legi la scrântitură.

De durere de inimă: apă de trandafiri şi apă de pelin să le amesteci şi să îi dai să bea.

De durere de picioare: frunză de dafin şi balegă de oaie, să amesteci toate şi să le ţii la picioare şi la trup.

Pentru căderea părului: albină de roiul întâi şi unt de capră neagră, să pisezi albina şi să amesteci cu untul, apoi să se ungă capul.

De limbrici: frunză de soc, să o pisezi bine şi să o fierbi cu apă. Se bea în trei zile.

Cui pute gura: frunză de salcie albă să o fierbi şi să speli gura de zece ori în oţet.

Cui iese dosul şăzutului (probabil se referă la hemoroizi): să cauţi ţepi de orz şi floare de pătlagină şi să le pisezi bine amândouă odată la un loc şi să le fierbi şi te spală cu ele la şezut.

De muierea care nu face feciori: să prinză o prepeliţă şi să o ţie până va veni sângele muierii şi atunci să-i bea sângele cald.

De muşcătură de câine: baligă de porc cu unt, să pui la muşcătură.