Cinci ierburi şi mirodenii care ne îmbunătăţesc sistemul imunitar

Mirodenii şi verdeţurile nu se folosesc doar pentru gustul lor minunat, ci şi pentru calităţile lor nutriţionale deosebite, care ne îmbunătăţesc sănătatea sau ne ajută să alungăm boala. Dacă doriţi să le folosiţi proaspete, puteţi să le cultivaţi în grădină sau chiar pe balconul de la bloc.

Şofranul

Şofranul este scump, dar extrem de benefic pentru sănătate. Această mirodenie vine din India, unde este folosită de pe ste 2.500 de ani în medicina ayurvedică şi unani. Şofranul este, în primul rând, un agent de detoxifiere minunat. Curăţă ficatul în mod natural şi are proprietăţi antiseptice şi antibacteriale. În plus, mirodenia reduce riscul de cancer, este anti-inflamatoare şi ajută la controlul greutăţii. Şofranul tratează şi Alzheimerul, depresia şi artrita.

Cum să îl folosim: În fiecare dimineaţă, adăugaţi sucul a jumătate de lămâie într-o cană de apă, alături de un praf de şofran, scorţişoară şi de piper cayenne. Se îndulceşte cu puţină miere.

Alte articole

Plante și flori care țin furnicile, țânțarii și păianjenii la distanță

Sfaturi pentru noul sezon de grădinărit. Ce semințe poți planta la început de an

Tarhonul

Tarhonul este considerat „Regele ierburilor” din Franţa şi se foloseşte încă din anul 500 î.Hr. în sudul Rusiei, dar şi în Siberia. Grecii mestecau tarhon pentru a înlătura durerile de dinţi. În Evul Mediu, tarhonul era folosit ca antidot la veninul şerpilor. În ziua de azi, această verdeaţă se foloseşte pentru tratarea durerilor de stomac, precum şi pentru stimularea apetitului. Ajută la producerea bilei şi contribuie, astfel, la o bună digestie. Tarhonul ajută şi la prevenirea bolilor de inimă, scade tensiunea şi este un sedativ uşor.

Cum să îl folosim: Tarhonul poate fi folosit la preparatele cu legume fierte, marinate, sosuri pentru fripturi, maioneză, castraveţi muraţi în oţet, sos tartar sau salată de castraveţi. Are o aromă foarte puternică, puţin amară. Există şi ceai de tarhon, care poate fi îndulcit un puţină miere.

Ienibahar

Ienibaharul, sau cuişoarele englezeşti, este un fel de panaceu. El se foloseşte foarte des în preparatele din Caraibe, însă în restul lumii trece destul de neobservat, în ciuda calităţilor sale. Ienibaharul are proprietăţi puternice anti-inflamatorii şi antiseptice şi are efect de calmare. Contribuie la sănătatea gastro-intestinală, controlează tensiunea şi îmbunătăţeşte metabolismul. Fiind un puternic antioxidant, previne cancerul şi îmbătrânirea.

Cum să îl folosim: Ienibaharul apare în aproape toate preparatele din Caraibe, precum supe, fripturi şi sosuri curry. În Marea Britanie, se foloseşte la murături şi se potriveşte foarte bine cu carnea, marinatele, pateurile şi terinele. El poate fi folosit şi la prăjituri, biscuiţi, îngheţată, plăcinte, ciocolantă caldă şi gemuri.

Măgheranul

Puteţi să folosiţi măgheranul pe post de parfum – trebuie doar să frecaţi între palme sau în spatele urechii frunzele sale. De fapt, în Egiptul antic, măgheranul era folosit pentru cosmetică. În ziua de azi, însă, este utilizat cel mai des în bucătărie. Măgheranul stimulează digestia, creşte apetitul, calmează, tratează insomnia şi este diuretic. Această verdeaţă se foloseşte şi în medicină pentru tratarea apendicitei, vomei, diareei, hepatitei, malnutriţiei, pancreatitei, febrei şi gripei.

Cum să îl folosim: Măgheranul uscat merge prefect cu marinatele, sosurile de roşii, supele şi fripturile. Proaspăt, este mai bun în salate sau presărat pe paste.

Rozmarinul

Folosit des în aromaterapie, rozmarinul calmează şi tratează oboseala, îmbunătăţeşte starea generală, previne anxietatea, calmează muşchii şi ajută digestia. Consumul rozmarinului combate obezitatea, tratează bolile de ficat, reduce simptomele astmului şi calmează pulsul rapide, indus de stimulenţi. Datorită calităţilor sale antiseptice şi tonice, ajută la mahmureală, răceli, sinuzite, dureri musculare, crampe şi dureri de cap. Este cel mai bun prieten al femeilor care au sindromul premenstrual.

Cum să îl folosim: Rozmarinul este delicios alături de legume şi de carne. Cel mai des, se foloseşte la cartofii fierţi, la pâine sau la supe.