Poveste adevărată: "Ajutor! Iubitul meu e însurat, e soţ de weekend!"

„Am fost dintotdeauna o răsfăţată şi am primit totul de-a gata. Astfel că sunt obişnuită să fiu lăudată. Şi nici să mă mândresc cu mine nu mi-e greu. Căci modul în care am fost educată mi-a insuflat puternic încrederea de sine. De mică am ştiut că sunt frumoasă şi cuceresc uşor sufletele celor din jur. Dar nu am profitat niciodată de asta. Pentru că, aşa cum nimeni nu le poate avea pe toate, nici eu nu am fost înzestrată cu stropul acela de egoism de care aş fi avut nevoie.

Încrederea oarbă pe care o am faţă de toţi oamenii nu m-a ajutat nicicum. Ştiam că bunătatea sufletească este un dar de la Dumnezeu. Și trebuie preţuită. Chiar dacă cei din jur mi-au arătat că, de cele mai multe ori, nu e apreciată. Și e considerată drept prostie. Viaţa m-a lovit în repetate rânduri. Parcă pentru a mă trezi la realitate. Dar, fără niciun ajutor, nu am reuşit să mă schimb. Frumuseţea chipului meu, aspectul fizic deosebit, combinate cu bunătatea nu m-au ajutat deloc. Dimpotrivă, toată lumea m-a privit mereu ca pe o păpuşă: frumoasă, dar cu multe slăbiciuni, ca să nu spun altfel. În zadar am tot încercat să dovedesc contrariul. Încetul cu încetul am început să mă rup de lumea rea. Între timp am devenit dansatoare şi viaţa mea a căpătat un nou sens. Am călătorit în multe ţări şi am învăţat multe. Am descoperit şi câteva dintre tainele Orientului. Perioada în care am lucrat în Japonia rămâne în sufletul meu ca un vis frumos şi abia aştept să ajung din nou acolo.

Dar, la un moment dat, ceva m-a împiedicat să mai zburd, fie chiar şi cu gândul, pe meleaguri îndepărtate. L-am cunoscut pe El. În primăvara anului trecut mi-am dat seama, pentru prima dată în viaţă, că iubesc. Deşi în jurul meu roiau bărbaţi chipeşi care mă curtau, culmea, pe El l-am întâlnit pe Internet. Au fost luni de zile în care fiecare discuţie ne apropia tot mai mult şi ne arăta că suntem suflete pereche. Dar ce folos? Nu ştiu ce l-a aruncat pe el în braţele mele şi nici pe mine într-ale lui. Un lucru e cert însă: e însurat. Are o familie la care nu va renunţa niciodată, doi copii minunaţi, un cămin pe care doreşte să îl păstreze întreg. Este soţ şi tată de weekend, căci restul zilelor şi le petrece cu mine. Mi-a dat peste cap viaţa, sufletul, mintea şi nu concep să nu-l mai am deloc alături. Îl iubesc până la cer şi înapoi. Aş face orice pentru el, deşi nu e nici pe departe frumos şi, în plus, e cu mult mai în vârstă ca mine”

Urmărește-ne în Discover