TRADIŢII ŞI OBICEIURI în luna aprilie: Ce se întâmplă dacă tună în această lună

Denumirile populare ale lunii Aprilie:

♦ prier (deschizător), florariu (înfloritor), Traistă-n Băţ (când vremea era înşelătoare, cu timp friguros şi secetos pentru semănături).

Tradiţii:
♦ “Solomon a făcut că luna lui april e jumătate cald şi numai jumătate frig, ca să poată oamenii sămăna pământul, să se facă degrabă, căci înainte era toată luna friguroasă. 
♦ Dacă zilele Babelor ţin mai mult de douăsprezece zile, atunci zilele întrecătoare se numesc zile împrumutate sau împrumuturi. Adeseori trec zilele acestea şi în luna Prier, când sunt stricăcioase, mai ales pentru pomii înfloriţi şi pentru vieţuitoarele mai plăpânde. De aici vine proverbul: „Prier prieşte, multe piei de miel beleşte“.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Sfaturi generale:
“Semănaţi in, ovăz, linte, măzăriche, fasole, mei, luţernă, cartofi. 
Frecaţi vitele la gură şi la picere cu sare şi cu funingine; daţi vitelor cu încetul nutreţ verde, începând mai întâi cu urzici şi buruieni amestecate cu paie tăiate, căutaţi pomii oltuiţi şi lipiţi-i cu lut, dacă va fi căzut. Pomii cari sunt ameninţaţi de multe furnice, înfăşoraţi-i cu blană, lăsând în jos partea cea cu păr.
Dacă este ger noaptea, pe vremea când înfloresc pomii, faceţi foc cu fum mult; curăţiţi pomii de omide. Pliveşte semănăturile de buruieni înainte de a fi cu pai. Seamănă cucuruz (păpuşoi) şi pune cartofi. Udă bine pomii sădiţi de curând. Pliveşte şi sapă şcoala de pomi. Grăbeşte cu altoirea pădureţilor, ca să nu te întârzii. Griji să nu se umfle vitele de nutreţul cel verde, dă-le fân înainte de a le scoate la păşune. Resadniţele cu acoperemânt se descoper toată ziua, ba şi preste noapte, dacă nu e temere de îngheţ. Se începe lucrul în vie. În lipsă de ploaie, udă grădina de legumi, mai bine dimineaţa. După Sân’ George vitele se scot la imaş. Întoarce grânele şi ca să le mântui de gărgăriţe, pune lână nespălată în apropierea coşurilor cu grâu. Grâul încins amestecă-l cu pulbere de cărbuni şi după paisprezece zile cerne-l, că-şi pierde mirosul.”

Prevestiri de timp:
♦ Dacă luna lui prier e frumoasă şi călduroasă, se aşteaptă ca luna mai să fie rece, chiar îngheţuri; dacă e posomorâtă şi friguroasă, atunci e semn că luna mai va fi călduroasă şi frumoasă. 
♦ Prier frumos, mai viforos. 
♦ Negura din aprilie la răsărit şi miazăzi e semn bun. 
♦ De tună în aprilie, nu te mai teme de ger. 
♦ Prier frumos, vară furtunoasă. 
♦ De vor fi flori multe de vişine şi bune, trage nădejde de vii”.

Lumea obișnuia să-i spună lui Aprilie Prier, Florariu sau „Traista’n băț”. E momentul în care începe renașterea naturii, când mugurii apar și dau culoare vieții. Pe lângă binecunoscutele și respectatele sărbători precum Floriile, Sfântul Gheorghe sau Sfintele Paști, Ziua Păcălitului, Antipa, Marcul Boilor, Lăzărelul, Duminica Tomei, Joimărița sau Focul Viu joacă roluri deosebit de importante în potpuriul tradițiilor populare românești.

Prier priește, dar și jupește

„Traista’n băț” pune bețe-n roate. Potrivit zicalelor, „Prier priește, dar și jupește”, Prier priește, dar și pripește”, „Prier, ori priește, ori despoaie”. De ce? Pentru că, tocmai acum, după ce razele soarelui încep să arate tot mai mult și pomii dau în floare, mai cade și câte un rând de fulgi de nea, mai dă câte un îngheț… Prin urmare, zicalele nu fac decât să descrie toanele naturii. Gospodarii au grijă în plus de livezi și îmbracă tulpinile pomilor ca să nu înghețe. Pun lut în locurile unde i-au altoit, aprind focuri mocnite pe timp de noapte în livezi, ca să le țină de cald. Se mai spune că dacă în aprilie e cald şi frumos, în mai va veni înghețul și va fi frig. Dacă aprilie e urât și morocănos, mai va fi cald, cu soare strălucitor, după pofta inimii.

Lăzărel vrea plăcinte

În sâmbăta de dinaintea Floriilor, se ține Lăzărelul. Lazăr a fost un flăcău care, într-o sâmbătă, a vrut să mănânce plăcinte. Mama lui nu a avut timp să-i facă și el a murit de poftă. De necaz, mama, măcinată de durere, l-a rugat pe Dumnezeu să pedepsească crunt femeile care nu fac plăcinte în Sâmbăta lui Lazăr. De aici și tradiția de a coace și a împărți plăcinte în această zi, în special copiilor. În Maramureş, se face o așa-numită „floare de grâu”, care se împarte celor dragi, crezându-se că cei ce mănâncă din ea se vor revedea pe lumea cealaltă.