CERCETĂTORII au greşit! Homo sapiens, specia noastră este cu 100.000 de ani mai veche decât s-a estimat anterior

„Această descoperire reprezintă însăși rădăcina speciei noastre, Homo sapiens-ul cel mai vechi descoperit vreodată în Africa sau în alte părți ale lumii”, a declarat Jean-Jacques Hublin, directorul departamentului de Evoluție umană de la Institutul Max Planck din Leipzig, coautor al studiului.

„Leagănul rămășițelor umane”, în care au fost făcute descoperiri remarcabile — precum ansamblul oaselor feței și o mandibulă—, a fost găsit cu ocazia unor săpături arheologice realizate în 2004 în situl Jebel Irhoud din nord-vestul Marocului.

Citeşte şi Arheologii au găsit o brăţară enigmatică, veche de 40.000 de ani, care nu este realizată de strămoşii noştri

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Cercetătorii au constatat că „fața unuia dintre acei primi Homo sapiens era asemănătoare unei persoane pe care o poți vedea astăzi într-un metrou”.

Alte articole

STUDIU: Care este cel mai romantic oraș din Europa. Nu este Paris și nici Veneția

Cercetătorii au găsit metoda simplă prin care poți să slăbești rapid câteva kilograme. Cum se folosește o vestă cu greutăți

Jean-Jacques Hublin spune, amuzat, că dacă acel bărbat din Jebel Irhoud ar purta o pălărie, nu ar putea fi diferențiat de oamenii din prezent.

Cutia lui craniană, în schimb, este destul de diferită de cea a omului actual. „A urmat încă o lungă evoluție înainte să se ajungă la o morfologie modernă”, a precizat același cercetător francez.

Situl marocan, aflat în regiunea Safi, la 400 de kilometri sud față de Rabat, este bine cunoscut de către arheologi. În 1968, în același sit a fost descoperită fosila unui copil de Homo sapiens, denumit „Irhoud 3”, a cărui vechime a fost inițial datată la 40.000 de ani, apoi la 160.000 de ani.

Declarându-se sceptici în privința veridicității acelei datări, Jean-Jacques Hublin și echipa lui au demarat un nou set de săpături în anul 2004. Arheologii au efectuat o nouă datare și activitatea lor a fost relatată în două studii publicate miercuri în revista Nature.

„Am crescut numărul fosilelor umane descoperite în sit de la 6 la 22. Rămășițele aparțineau cel puțin unui număr de cinci indivizi: trei adulți, un adolescent și un copil. Și încă nu am terminat!”, a declarat profesorul francez.

Datarea acestor fosile a fost realizată de Daniel Richter, expert în geocronologie la Institutul Max Planck din Leipzig, cu ajutorul termoluminiscenței, o tehnică foarte cunoscută și utilizată începând din anii 1980.

Fosilele descoperite în situl Jebel Irhoud au detronat — ca vechime — fosilele Omo I și Omo II, descoperite în situl Omo Kibish din Etiopia, a căror vechime a fost estimată la 195.000 de ani.

Puțin mai „recente”, și tot în Etiopia, trei cranii fosilizate datând din urmă cu 160.000 de ani au fost descoperite în apropiere de satul Herto din regiunea Afar.

Aceste descoperiri, făcute în aceeași zonă, i-au făcut pe cercetători să creadă că toți oamenii actuali descind dintr-o populație care a trăit în Africa de Est, supranumită „Grădina Edenului”. Această teorie a fost pusă sub semnul întrebării în urma descoperirilor făcute în situl Jebel Irhoud.

În plus, uneltele găsite în sit alături de fosilele strămoșilor noștri — țepușe din lemn și, mai ales, vârfuri de săgeți — sunt tipice pentru ceea ce experții au denumit „Epoca de Piatră Mijlocie”.

„Am găsit deja acest tip de unelte, datate tot în urmă cu 300.000 de ani, cam peste tot prin Africa, fără să știm însă cine a putut să le facă”, a explicat Daniel Richter.

În prezent, cercetătorii estimează că prezența acelor unelte poate fi asociată cu prezența lui Homo sapiens.

„În mod cert, cu peste 300.000 de ani în urmă, înainte de Jebel Irhoud, a avut loc deja o dispersare a strămoșilor speciei noastre pe ansamblul continentului african. Întreaga Africă a participat la acest proces”, a adăugat același savant.

Citeşte şi Cercetătorii au găsit RĂSPUNSUL. De ce au dispărut oamenii din Neanderthal

Numeroase grupuri foarte diferite au coexistat, trăind în același timp nu doar în regiuni îndepărtate între ele, ci și în regiuni foarte apropiate.

Multe grupuri de Homo sapiens arhaice, la care se adăugă alte specii umane cunoscute, precum Homo erectus, neandertalienii, denisovienii și, poate, Homo naledi, au coexistat.

„Așadar, pentru un timp îndelungat, au existat mai multe specii umane în lume, care s-au întâlnit, au coabitat, au făcut schimb de gene”, a declarat Antoine Balzeau, paleoantropolog, care nu a participat însă la acest studiu.

„Ne îndepărtăm tot mai mult de această viziune liniară asupra evoluției umane, descoperind o succesiune de specii care se învingeau unele pe altele”, a adăugat Jean-Jacques Hublin.