Casa Eliad, redeschisă miercuri seară, de Radu Beligan şi grupul Acapella

Finalizarea lucrărilor de consolidare şi reabilitare a clădirii-monument istoric, situată în bulevardul Mircea Vodă, numărul 5, din Capitală, care au debutat în aprilie 2011, a fost sărbătorită miercuri seară de în jur de circa 200 de personalităţi, printre care actorii Mircea Ivaşcu şi Mircea Albulescu, academicianul Răzvan Theodorescu, regizoarea Alice Barb, primarul sectorului 3, Robert Negoiţă, ambasadorul Israelului în România, Dan Ben-Eliezer, dar şi reprezentanţi ai Ambasadei Chinei la Bucureşti.

Invitaţii speciali ai evenimentului au fost actorul Radu Beligan şi grupul vocal Acapella, cei care de altfel au susţinut şi momentele artistice care au marcat redeschiderea Casei Eliad. Scenografia evenimentului a fost gândită de Alice Barb.

Radu Beligan şi-a început „Confesiunile” făcând trimitere la o replică a lui Ion Luca Caragiale şi spunând: „Sunt vechi şi eu” în această lume, şi la 93 de ani „mă pregătesc să învăţ un rol nou”. „Am ajuns la vârsta în care fiecare zi este un cadou ceresc”, a mai spus Beligan, mărturisind, totodată, că are datoria să împărtăşească publicului său, în special celor tineri, câte ceva din istoria teatrului. Mărturisirile lui Radu Beligan au fost însoţite de fotografii din viaţa şi cariera actorului, proiectate pe un ecran montat în spatele acestuia pe tot parcursul reprezentaţiei.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Pe de altă parte, grupul vocal Acapella a susţinut două scurte recitaluri. Primul recital a fost susţinut la primirea invitaţilor, când Robert Negoiţă a ciocnit o cupă de şampanie cu oficialii prezenţi la eveniment. În acest context, Negoiţă a premiat-o, cu prilejul zilei de Sfânta Maria, pe doamna Maria, o locuitoare a Sectorului 3, ajunsă la vârsta de 95 de ani.

Alte articole

Șoferii s-au săturat de haosul din trafic și cer reguli mai dure pentru trotinetiști

Vilele RA-APPS din zona de lux a Capitalei: chirii uriașe pentru locuințe lângă Arcul de Triumf

„Evenimentul de astăzi are o dublă semnificaţie. Pe de o parte, reintroducem în circuitul cultural Casa Eliad, care va fi un loc destinat culturii bune. Iar pe de altă parte, este Sfânta Maria şi vrem să îi spunem «La mulţi ani!» doamnei Maria, care a împlinit venerabila vârstă de 95 de ani şi care în această seară reprezintă locuitorii Sectorului 3”, a spus Robert Negoiţă. El i-a înmânat ulterior acesteia un buchet de flori şi o diplomă, care s-au alăturat unui tort ce i-a fost, de asemenea, oferit cu acest prilej.

Cel de-al doilea moment muzical susţinut de grupul Acapella s-a produs imediat după „Confesiunile” lui Radu Beligan, când publicul a putut să se bucure de acustica îmbunătăţită a sălilor Casei Eliad, ce a fost realizată odată cu reabilitarea întregii clădiri.

De altfel, la subsolul Casei Eliad este amenajată o expoziţie, care cuprinde fotografii cu Casa Eliad aflată în diferite stadii de reabilitare.

Reintroducerea în circuitul bucureştean a clădirii-monument istoric Casa Eliad are loc la circa 150 de ani de când boierul Athanasie Eliad a reconstruit această clădire în forma actuală, după marele incediu din 1847.

Construită în anul 1789, Casa Eliad a găzduit de-a lungul timpului Facultatea de Medicină a Comunităţii Evreieşti, Teatrul Evreiesc de Stat, Casa Raională de Cultură şi, din 1975, a devenit Casa de Cultură a Sectorului 3. Casa de Cultură Eliad este un monument istoric de categoria A – monument cu valoare naţională.

Conservarea, consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare a Casei Eliad au început în aprilie 2011, lucrările fiind finalizate în acest an. Valoarea contractului încheiat pentru reabilitarea Casei Eliad (consolidare, restaurare şi finisaje superioare, instalaţii sanitare, termice, electrice, ventilaţii, climatizare) a fost de 12.041.540,94 lei, inclusiv TVA, au declarat pentru MEDIAFAX,reprezentanţii Primăriei Sectorului 3.

La evenimentul de miercuri seară, Marius Gălbenuşă, de la firma Euroconex, cea care s-a ocupat de reabilitarea Casei Eliad, a prezentat stadiile de consolidare şi punere în valoare a acestui imobil.

Potrivit lui Marius Gălbenuşă, restaurarea clădirii, care are o suprafaţă de 1.100 metri pătraţi, s-a făcut foarte repede, în mai puţin de 12 luni. Înainte de reabilitare, Casa Eliad se afla într-un stadiu avansat de degradare, fiind în pericol de colaps pe una din zone. „Ne-am ocupat de consolidarea clădirii, de punerea ei în valoare, de restaurarea componentelor artistice originale (sobe, oglinzi)”, a spus Marius Gălbenuşă, precizând că pentru prima dată au fost scoase la lumină bolţi de cărămidă de la 1789, de când clădirea a fost construită. Aceste ziduri erau îngropate în pământ şi au fost scoase la lumină odată cu consolidarea, putând fi admirate în prezent în subsolul clădirii.

De asemenea, în curtea din spatele Casei Eliad a fost construit un mic amfiteatru, în care pot fi organizate evenimente artistice. Potrivit lui Marius Gălbenuşă, în zona în care a fost realizat amfiteatrul, în anii 1960 funcţiona un cinematograf în aer liber.

Casa Eliad a fost închisă la sfârşitul anului 2010 pentru reabilitare. În decembrie 2010, Primăria Sectorului 3 a anunţat oficial că organizează o licitaţie deschisă pentru atribuirea lucrărilor de conservare, consolidare şi restaurare la Casa de Cultură Eliad, a căror valoare era estimată la 12 milioane de lei fără TVA (peste 2,8 milioane de euro). Finanţarea lucrărilor la Casa de Cultură Eliad era asigurată din bugetul local, potrivit anunţului respectiv al Primăriei Sectorului 3.

Studiul de fezabilitate pentru reabilitarea Casei Eliad a fost avizat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional – Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, în decembrie 2009.

Imobilul deţine calităţile urbanistice ale construcţiilor specifice celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, care reprezintă repere arhitecturale şi stilistice semnificative pentru Bucureşti. Clădirea, aşa cum se prezintă astăzi, a fost realizată în etape, începând din secolul al XVIII-lea – Casa Ogredeanu (1789), trecând prin incendiul din 1847, când a ars toată suprastructura realizată din lemn, rămânând în picioare doar pivniţele. Înainte de reabilitarea sa recentă, clădirea era foarte degradată din punctul de vedere al componentelor arhitectural-structurale, precum şi al finisajelor exterioare şi interioare, dar nu erau avarii majore la elementele structurale verticale – rupturi sau fisuri -, pe zone extinse.