CCR discută pe 5 iulie sesizarea referitoare la articolul privind nerecunoaşterea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex

Conform surselor citate de Agerpres, pentru acea dată vor fi citate şi părţile implicate în acest caz.

Plenul CCR a luat în discuţie joi un termen de control în dosarul privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 alin. (2) şi (4) din Codul civil, la două zile după ce Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis că statele membre nu pot împiedica libertatea de şedere a unui cetăţean al UE prin refuzul de a acorda soţului său de acelaşi sex, cetăţean al unei ţări non-UE, un drept de şedere derivat pe teritoriul lor.

Pe 29 noiembrie 2016, CCR a decis suspendarea cauzei până la primirea răspunsurilor la un set de întrebări adresate CJUE, stabilind ulterior mai multe termene de control.

CJUE a stabilit, marţi, în cauza privindu-i pe cetăţeanul român Relu Adrian Coman şi pe partenerul său de acelaşi sex, cetăţeanul american Robert Clabourn Hamilton, că statele membre ale Uniunii Europene nu pot împiedica libertatea de şedere a unui cetăţean al Uniunii prin refuzul de a acorda soţului său de acelaşi sex, cetăţean al unei ţări non-UE, un drept de şedere derivat pe teritoriul lor, transmite Agerpres.

Alte articole

AUR a atacat la CCR pachetele de legi prin care s-au impus măsurile de austeritate

Bolojan, întrebat dacă demisionează: ”Să așteptăm”

Sesizată de CCR, CJUE arată că noţiunea de „soţ”, în sensul dispoziţiilor dreptului Uniunii privind libertatea de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor familiilor lor, include soţii de acelaşi sex.

Deşi statele membre sunt libere să autorizeze sau să nu autorizeze căsătoria homosexuală, ele nu pot împiedica libertatea de şedere a unui cetăţean al Uniunii prin refuzul de a acorda soţului său de acelaşi sex, cetăţean al unei ţări non-UE, un drept de şedere derivat pe teritoriul lor, a statuat CJUE.

Aceasta afirmă însă că obligaţia unui stat membru de a recunoaşte, exclusiv în scopul acordării unui drept de şedere derivat unui cetăţean al unui stat non-UE, o căsătorie homosexuală încheiată într-un alt stat membru conform dreptului acestui stat nu aduce atingere instituţiei căsătoriei în acest prim stat membru şi nu impune acestui stat membru să prevadă, în dreptul său naţional, instituţia căsătoriei homosexuale.

În iulie 2016, Asociaţia ACCEPT şi Coaliţia anti-discriminare au prezentat cazul soţilor Relu Adrian Coman şi Robert Clabourn Hamilton, cetăţean american, care au dat în judecată statul român în urma refuzului de recunoaştere a căsătoriei lor care a fost oficiată în 2010 la Bruxelles.

Iustina Ionescu, avocatul cuplului care doreşte recunoaşterea în România a căsătoriei între persoanele de acelaşi sex, a anunţat ulterior că a solicitat CCR să adreseze două întrebări Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de la Luxemburg pentru clarificarea termenului de „soţi”.

„Prima (întrebare – n.r.) se referă la felul în care este înţeles termenul ‘soţi’ în Directiva 38/2004. (…) Dacă directiva europeană înţelege ‘soţi’ indiferent de orientarea sexuală. Adică şi soţii de acelaşi sex, căsătoriţi într-un stat membru al UE, în condiţiile în care statul gazdă, România, nu are legislaţie care să permită căsătoria între persoane de acelaşi sex”, a explicat Ionescu.

Ea a precizat că a doua întrebare se referă la felul în care legislaţia europeană înţelege să trateze în mod egal cetăţenii europeni, indiferent dacă este vorba despre un cetăţean din Belgia sau un cetăţean din România şi familia sa.

Iustina Ionescu a susţinut că, potrivit răspunsului primit din partea Inspectoratului General pentru Imigrări, cei doi clienţi ai săi sunt consideraţi soţi şi au drepturi conform directivei europene pentru primele trei luni cât stau în România, iar după aceea nu mai sunt subiecte de drept ale acestui act normativ.

Relu Adrian Coman, Robert Clabourn Hamilton şi Asociaţia ACCEPT au ridicat o excepţie de neconstituţionalitate privind dispoziţiile din Codul civil care nu recunosc căsătoriilor dintre persoane de acelaşi sex.

Excepţia de neconstituţionalitate ridicată se referă la dispoziţiile art. 277 alin. (2) şi (4) din Codul civil.

Art. 277 din Codul civil – Interzicerea sau echivalarea unor forme de convieţuire cu căsătoria – prevede la alin. (2): „Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România; iar la alin. (4) – Dispoziţiile legale privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rămân aplicabile”.

Pe de altă parte, în mai 2016, Coaliţia pentru Familie a depus la Senat o propunere legislativă de revizuire a Constituţiei, care prevede că familia se întemeiază pe căsătoria între un bărbat şi o femeie, iniţiativa fiind semnată de 3 milioane de cetăţeni.

În luna iulie a aceluiaşi an, CCR a constatat că această propunere legislativă cetăţenească de revizuire a Constituţiei îndeplineşte condiţiile privind exercitarea iniţiativei.

Curtea indica, în motivarea deciziei, că prin înlocuirea sintagmei „între soţi” cu sintagma „între un bărbat şi o femeie” se realizează doar o precizare în privinţa exercitării dreptului fundamental la căsătorie.

„Examinând redactarea art. 48 alin. (1) din Constituţie, propusă de iniţiatorii revizuirii, Curtea constată că aceasta nu este de natură să facă să dispară sau să înlăture, elimine ori anuleze instituţia căsătoriei. De asemenea, toate garanţiile dreptului la căsătorie, astfel cum sunt consacrate în textul constituţional de referinţă, rămân neschimbate. Prin înlocuirea sintagmei ‘între soţi’ cu sintagma ‘între un bărbat şi o femeie’ se realizează doar o precizare în privinţa exercitării dreptului fundamental la căsătorie, în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, acesta fiind, de altfel, chiar semnificaţia originară a textului”, se explica în motivare.