15 ianuarie, Ziua lui Eminescu. Au trecut 171 de ani de la naşterea marelui poet. Cum servea Eminescu şvarţ şi Macedonschi fuma divinul narcotic la cafeneaua Fialkowski

15 ianuarie, Ziua lui Eminescu. Ziua aceasta , a fost aleasă ca Zi a Culturii Naționale, întrucât reprezintă data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850 – 1889). Ziua Culturii Naționale a fost stabilită prin Legea Nr. 238 din 7 decembrie. Este o sărbătoare națională, care are loc anual în România pe 15 ianuarie cu scopul de a promova cultura, arta, și efortul academic.

15 ianuarie, Ziua lui Eminescu. Au trecut 171 de ani de la naşterea marelui poet. Detalii unice din viaţa celui mai iubit poet

La cafeneaua Fialkowski, care se afla pe strada Ion Câmpineanu, aproape de Teatrul Naţional, se strângeau personaje care mai de care mai interesante şi cunoscute. Din când în când, Mihai Eminescu putea fi zărit în acest loc servind un şvarţ pe care îl plătea chelnerului chiar înainte de a-l sevi.

Poetul era destul de introvertit şi retras şi nu se obosea să intre cu cineva în vorbă. De altfel, acesta stătea doar un sfet de ceas. La această cafenea o prezenţă cunoscută era chiar Alexandru Macedonski, care îşi găsea revelaţia la măsuţa cafenelei. Acesta fuma cu pofta ţigareta sa din chihlimbar galben, ce ar fi aparţinut chiar unui rege al Poloniei.

Alte articole

Rămășițele lui Mihail Sadoveanu ar putea fi mutate în Moldova: „București nu merită să-l aibă. Nu are o stradă Mihail-Sadoveanu”

Primul muzeu dedicat lui Mihai Eminescu se deschide în București. Unde se află și ce pot vedea vizitatorii

Cine era cel mai fidel client al cafenelei. Putea fi văzut aproape în fiecare zi!

Macedonski era un fan înrăit al pipelor şi portţigaretelor exotice.

„Cafeneaua Fialkowski era şcoală, redacţie, tribună, cerc diplomatic şi renumit cuib de bîrgeală, farse şi intrigi.”, spunea Alexandru Obedenaru.

Localul a fost deschis de un polonez, cu acelaşi nume, care fusese adus în Ţara Românească de coferarul Camorelli, spune Evenimentul istoric.

La ceas de seară, orchestră formată din zeci de persoane, condusă de celebrul Wiest, desindea publicul cu concerte alături de un taraf de lăutari şi o muzică militară a armatei de ocupaţie.

Citeşte şi: Mihai Eminescu despre „uzurpatori, demagogi, leneşi, capete deşerte cari trăiesc din sudoarea poporului fără a compensa prin nimic”