MOTIVARE. De ce a fost condamnat Năstase: „DETENŢIA, singura aptă să asigure îndreptarea atitudinii”

Potrivit motivării formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la sentinţa dată lui Adrian Năstase în dosarul Trofeul Calităţii, „pedepsele aplicate inculpaţilor au menirea de a descuraja finanţarea ilegală a partidelor politice şi, în particular, a campaniilor electorale, folosirea, fără acoperire legală, a instituţiilor publice şi a resurselor acestora în beneficiul unor candidaţi, dar şi implicarea ilegală a persoanelor particulare în asemenea activităţi”.

„S-a apreciat că pedepsele aplicate au menirea să–i descurajeze pe toţi cei care ar fi tentaţi să intre în relaţii cu exponenţi ai vieţii politice sau să angajeze activităţi, dincolo de limitele legii, cu reprezentanţii clasei politice, contribuind la realizarea de către aceştia a unor foloase necuvenite. Orice persoană ar trebui astfel, să reflecteze asupra riscurilor pe care şi le asumă prin procurarea unor beneficii oamenilor care deţin temporar funcţii publice sau politice importante, în sensul de a cântări dacă sunt dispuşi să plătească cu propria libertate atunci când se lasă angrenaţi în activităţi ilicite în favoarea acestora”, notează cei cinci judecători ai instanţei supreme care au decis condamnarea definitivă a lui Năstase la doi ani de închisoare cu executare, în dosarul „Trofeul Calităţii”.

„Se impune aplicarea pentru toţi inculpaţii a unor pedepse exemplare, care presupun eliminarea temporară din societate a acestora, prin privarea lor efectivă de libertate, reţinând astfel, că scopul pedepselor aplicate a fost acela de a preîntâmpina săvârşirea în viitor, de către ei sau de alte persoane, a unor noi infracţiuni sau a altora de acelaşi gen cu cele care au format obiectul judecăţii”, mai susţin magistraţii.

„Instanţa de recurs consideră întemeiată opinia majoritară exprimată de prima instanţă, în sensul că trebuie să reprezinte un puternic semnal de alarmă în primul rând pentru toţi reprezentanţii clasei politice din România, cu mesajul că ei nu sunt mai presus de lege, că faptele penale şi, în particular, cele de corupţie, pe care intenţionează să le comită, nu vor rămâne nesancţionate, chiar dacă, deseori, trece un interval de timp mai îndelungat de la momentul săvârşirii lor şi până la aplicarea pedepselor, perioadă de timp de care inculpaţii nu sunt, întotdeauna, străini.”

Alte articole

Adrian Năstase, despre eliminarea lui Călin Georgescu din cursa pentru președinție: „Poate că ne-am ferit de o direcție în care ajungeam într-o fundătură”

Crin Antonescu regretă! ”Posibil ca Adrian Năstase să fi fost o variantă mai bună”

„Instanţa de ultim control judiciar apreciază că modalitatea de executare, în regim de detenţie, este singura aptă să asigure îndreptarea atitudinii acestuia faţă de comiterea de infracţiuni, resocializarea sa viitoare pozitivă, precum şi o reacţie socială adecvată în diminuarea săvârşirii unor infracţiuni de corupţie la nivelul unor funcţii de înaltă demnitate publică, întărind percepţia opiniei publice că organele judiciare sunt în măsură să acţioneze cu fermitate şi să realizeze un act de justiţie, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale conferite, atât de dispoziţiile legale procesuale penale, cât şi de cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a căror finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condiţiile stabilirii vinovăţiei sale, corespunde şi caracterului disuasiv al pedepsei”, se mai arată în motivare.

Cei cinci magistraţi mai arată că „pe de-o parte, chiar în condiţiile schimbării încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului Năstase Adrian (…), nu se justifică, faţă de natura acestei infracţiuni, (…) reducerea pedepsei principale aplicate inculpatului Năstase Adrian, ci se impune menţinerea acestei pedepse de doi ani închisoare şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor pe o durată de doi ani, după executarea pedepsei principale, aplicată, în mod just, de către prima instanţă, care a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv poziţia procesuală negativă manifestată de acesta, calitatea inculpatului, respectiv aceea de vicepreşedinte al Camerei Deputatilor începând cu 2008, care nu i-a modificat atitudinea cu privire la faptele comise, motivând că lipsa antecedentelor penale, ca singur element pozitiv ce circumstanţiază persoana inculpatului, prin el însuşi, nu este de natură să conducă la stabilirea unor pedepse mai uşoare”.

Judecătorii mai notează, în motivarea deciziei definitive din 20 iunie a instanţei supreme, dată publicităţii luni, că activitatea desfăşurată de inculpaţii din acest dosar reprezintă, „fără echivoc, un caz de corupţie la cel mai înalt nivel”, întrucât era Năstase „unul dintre cei mai importanţi exponenţi ai clasei politice româneşti, preşedinte al celui mai mare partid politic la nivelul anului 2004, prim-ministru în funcţie la acel moment şi candidat cotat cu şanse reale la cea mai înaltă demnitate a statului român”.

Totodată, instanţa arată că, în acest caz, nu a fost vorba despre o simplă finanţare ilegală a unei campanii electorale, ci despre punerea la dispoziţia lui Năstase a unor fonduri ilicite de patru ori mai mari decât cele declarate oficial pentru întreaga campanie electorală a acestuia.

„Se constată că probatoriile administrate în cauză au dovedit, fără echivoc, faptul că inculpatul Năstase Adrian şi-a exercitat influenţa şi autoritatea ce decurgeau din calitatea de preşedinte al PSD, funcţie deţinută la momentul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, asupra unor persoane cu funcţii de conducere din cadrul unor instituţii publice – inculpata Jianu Irina Paula, inspector general în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii şi asupra reprezentanţilor unor societăţi comerciale – inculpaţii Popovici Marina Ioana, Popovici Bogdan, Vasile Mihail Cristian, în vederea obţinerii de foloase necuvenite constând în suportarea contravalorii unor materiale de propagandă electorală, în timpul campaniei sale prezidenţiale din anul 2004″, se mai arată în motivare.

În 20 iunie, Adrian Năstase a fost condamnat definitiv, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la doi ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul calităţii”, în care a fost acuzat în legătură cu strângerea de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Preşedinţie din partea PSD.

În 5 noiembrie, completul de cinci judecători de la instanţa supremă a amânat pentru 3 decembrie contestaţia în anulare formulată de Năstase în cazul deciziei definitive de condamnare la doi de închisoare, din cauză că la dosar nu a ajuns motivarea sentinţei.

Judecarea contestaţiei în anulare a fost amânată, de altfel, de două ori, din cauză că la dosarul cauzei nu a ajuns motivarea deciziei din 20 iunie.

Şi Irina Paula Jianu, fost inspector general de stat al Inspectoratului de Stat în Construcţii, condamnată în dosarul „Trofeul calităţii” la şase ani de închisoare, a formulat o contestaţie în anulare, completul de cinci judecători stabilind ca şi acţiunea ei să fie judecată în 3 decembrie.