România a pierdut un mare om de cultură. A murit Valeriu Râpeanu

Valeriu Râpeanu s-a născut la 28 septembrie 1931, la Ploieştiori, judeţul Prahova. A absolvit Liceul „Sf. Petru şi Pavel” din Ploieşti (1950) şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1954). Şi-a susţinut doctoratul în filologie, specializarea literatură universală şi comparată, cu teza „N. Iorga – exeget al literaturii universale”, potrivit Agerpres.

Redactor la „Gazeta literară” (1954-1959) şi „Luceafărul” (1959-1962), redactor şi redactor-şef la „Scânteia” (1962-1969), a fost vicepreşedinte al Radio-Televiziunii Române (1970-1972), apoi director al Editurii „Eminescu” (1972-1990). Ca director al Editurii „Eminescu”, a iniţiat câteva colecţii de prestigiu: „Biblioteca de filozofie a culturii româneşti”, „Thalia”, „Biblioteca Eminescu”, cuprinzând nume şi opere fundamentale ale filosofiei, istoriografiei, sociologiei, artei teatrale şi muzicale româneşti.

Doliu imens în România. Un cunoscut medic român a murit mult înainte de vreme
A debutat editorial, în 1958, cu volumul „George Mihail Zamfirescu. Schiţă monografică”, continuând cu studiul monografic „Alexandru Vlahuţă şi epoca sa” (1965), apoi cu eseuri şi note de călătorie: „Noi şi cei dinaintea noastră” (1966), „Interferenţe spirituale” (1970), „Călător pe două continente” (1970), „Interpretări şi înţelesuri” (1975), „Tărâmuri unde nu ajungi niciodată. Note de drum şi interviuri” (1982), „Memoria şi feţele timpului” (1983), „Scriitorii dintre cele două războaie mondiale” (1986), potrivit volumelor „Dicţionarul Scriitorilor Români” (Ed. Albatros, 2002) şi „Dicţionarul General al Literaturii Române” (Editura Univers Enciclopedic, 2006).

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Exeget al lui Nicolae Iorga, Râpeanu a scris numeroase lucrări despre marele istoric: studiul „Pe urmele tradiţiei” (1973, reeditat în 1994); „O viaţă de om aşa cum a fost” (1984) – o monografie complexă, încadrând imensa bibliografie a savantului şi scriitorului în biografie şi biografia în istorie; micromonografiile „Cultură şi istorie: N. Iorga, Gh.I. Brătianu” (1981), „N. Iorga, I.Gh. Duca” (1989), „Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Nae Ionescu. Polemici, controverse, elogii” (1999), „Nicolae Iorga: O nouă epocă de cultură” (2000). În 1976 a publicat ediţia comentată a conferinţelor radiofonice susţinute de Nicolae Iorga, iar, în 2001, a revenit cu volumul „Sfaturi pe întunerec”, care conţine textele conferinţelor ţinute de N. Iorga la Radiodifuziune între anii 1931-1940. În 2010, a lansat prima ediţie critică, cu note şi comentarii, a volumului „Nicolae Iorga – Oameni cari au fost”. Pentru această carte, prof. univ. dr. Valeriu Râpeanu a primit Marele Premiu al Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală „Nişte Ţărani”, patronată de Dinu Săraru.

Alte articole

Mihaela Borcea, în doliu! Finul ei, afaceristul Mihai Alexandru Mitoșeriu, găsit mort într-o cameră de hotel: „Ai plecat mult prea devreme”

Soprana Ileana Cotrubaş a murit. Opera Naţională: „Drum lin către stele, Maestra!”

Doliu la Mănăstirea Pasărea! Una dintre cele mai iubite stareţe din România a plecat în veşnicie
Ca editor, a structurat noi colecţii, de istorie, filosofia culturii, teatrologie, în care au apărut volume importante de N. Iorga, C. Rădulescu-Motru, N. Bagdasar, Alice Voinescu ş.a. A îngrijit ediţii din Al. Vlahuţă şi F. Aderca.

Cunoscător al dramaturgiei româneşti, Valeriu Râpeanu a semnat antologiile „Dramaturgia contemporană românească” (1968) şi „Teatru” de G.M. Zamfirescu (1976), volumul de critică teatrală „Mărturii contemporane”.

A colaborat cu cronici, eseuri, articole teatrale, în paginile multor reviste, literare sau dramatice, cotidiene atât din ţară cât şi din străinătate („Make und Kothurn” – Viena, „Rivista di etnografia” – Neapole, „Balkan Studies” – Salonic, etc).

În învăţământul universitar a profesat ca lector la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1966-1969) şi la Facultatea de Limba şi Literatura Română (1969-1970), iar în 1991, a ocupat postul de conferenţiar, devenind apoi şef de catedră la Facultatea de Filozofie – Jurnalistică de la Universitatea „Spiru Haret” din Bucureşti.

A susţinut intervenţii în cadrul unor evenimente şi manifestări culturale precum: sesiunea comemorativă dedicată împlinirii a 100 de ani de la naşterea academicianului Emil Condurachi (1912-1987), desfăşurată la 10 ianuarie 2012 în Aula Academiei Române; „Devoţiune şi acuitate exegetică”, un eveniment dedicat în egală măsură lui Mihai Eminescu şi acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, desfăşurat la 11 ianuarie 2013, la Biblioteca Naţională a României; evocarea cu tema „Perpessicius (1891-1971)”, care a avut loc la 29 martie 2016, la sediul Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă; dezbaterea „Îngheţul şi dezgheţul ideologic în obsedantul deceniu” – a doua conferinţă din seria „Patrimoniu”, organizată de Muzeul Naţional al Literaturii Române (24 mai 2016); dezbatere dedicată împlinirii a 145 de ani de la naşterea lui Nicolae Iorga, organizată la 14 iunie 2016 de Muzeul Naţional al Literaturii Române, în parteneriat cu Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă.

Paralele cu activitatea publicistică a colaborat la mai multe emisiuni de radio şi televiziune. A participat la colocvii şi reuniuni ştiinţifice din ţară şi de peste hotare privind epoci ale culturii române şi personalităţi ale vieţii spirituale româneşti (M. Eminescu, G. Enescu. N. Iorga , C. Brâncuşi ş.a.).

A fost distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1982), Premiul Uniunii Scriitorilor (1982) şi Premiul Asociaţiei Oamenilor de Teatru (1987). Membru al Clubului istoricilor „Nicolae Iorga” (înfiinţat la 28 oct. 2000, la Vălenii de Munte).

În ianuarie 2018, Valeriu Râpeanu s-a numărat printre personalităţile culturale ajunse la senectute, omagiate la Ateneul Român de Ziua Culturii Naţionale.