Richard Teather, cel mai cunoscut specialist britanic în fiscalitate, a vorbit, la un eveniment economic internațional organizat în București, despre pericolul și, totodată, mirajul toxic al creșterii taxelor.
Consultantul britanic a ținut la Free Market Road Show, eveniment organizat de Universitatea Româno-Americană, o prezentare pe cât de aplicată, pe atât de utilă în contextul actual.
Prezentarea lui Teather poate fi rezumată prin ideea că majorarea taxelor și investițiile făcute de stat în economie prin creșterea cheltuielilor bugetare reprezintă un miraj toxic care, pe termen mediu și lung, provoacă regres economic.
Citește și SE DAU BANI! Ce trebuie să facă, până la 13 iunie, românii care vor să primească un ajutor important de la stat
Consultantul britanic și-a argumentat teoria prin cercetările făcute de mai mulți economiști celebri, susținători ai piețelor libere. Richard Teather a concluzionat că majorarea taxelor are un impact pozitiv asupra bugetului, însă asta doar într-o primă fază. Ulterior însă, încasările tind să scadă abrupt.
Pe de altă parte, a arătat specialistul britanic, un nivel ridicat al intervenției statului în economie, prin creșterea cheltuielilor, poate genera locuri de muncă și avans economic, însă doar în faza inițială. Ulterior, același efect ca în cazul taxelor, profund negativ și cu impact mai ales asupra tinerilor, care vor avea dificultăți în găsirea unui loc de muncă.
”Mergeți, explorați, învățați, creați. Nu lăsați politicienii să vă tragă în jos cu reguli și restricții. Aveți curajul să priviți lumea ca pe un loc plin de oportunități”, a transmis Richard Teather, la același eveniment, notează economica.net.
Consultantul britanic a oferit și un exemplu primar în sprijinul ideii cu privire la efectele nocive ale majorării taxelor.
”Am o grădină, iar iarba trebuie tunsă. Aș putea fie să tund eu iarba, fie să scriu un articol despre fiscalitate, să-l vând unei reviste și să plătesc un grădinar. Dacă primesc 70 de euro pentru articol și plătesc grădinarul cu 30 de euro, toată lumea câștigă: eu, redactorul, grădinarul, cititorii, pub-ul la care grădinarul oprește pentru o bere. Dar dacă taxele intervin și mie îmi rămân doar 34 de euro, iar grădinarul trebuie să fie plătit cu 46 de euro ca să-i rămână 30 net, tranzacția devine ineficientă. Renunț la scris și tund singur iarba. Astfel, redacția pierde articolul, grădinarul pierde clientul, pub-ul pierde vânzarea, iar economia pierde un lanț de valoare. Iar statul nu mai încasează nimic. Aceasta nu este doar o anecdotă. Se întâmplă de milioane de ori, în economie, la scară mică și mare. Companiile iau decizii de investiție în funcție de randamentul net. Dacă taxarea e prea mare, proiectele nu mai sunt viabile”, a explicat Teather.
Iată, mai jos, principalele idei prezentate de Richard Teather cu aceeași ocazie:
- Adam Smith a analizat cauzele prosperității naționale și a afirmat că ”pentru a duce un stat din cea mai adâncă sărăcie către cea mai mare prosperitate nu este nevoie decât de pace, impozite ușor de suportat și o administrare tolerabilă a justiției”
- În acest context, Art Laffer a introdus celebra curbă care îi poartă numele: inițial, creșterea taxelor duce la creșterea veniturilor statului. Dar, dincolo de un anumit punct, majorarea cotelor fiscale determină scăderea încasărilor. Aceasta nu înseamnă că orice reducere fiscală se autofinanțează, dar sugerează că taxarea excesivă devine contraproductivă. Curba a fost desenată de Laffer pe un șervețel, într-o discuție informală cu Ronald Reagan. Însă Ludwig von Mises formulase aceeași idee anterior: un sistem fiscal devine autodistructiv dacă depășește un anumit prag. Dacă taxele sunt prea mari, statul colectează mai puțin.
- Este important să înțelegem că fiecare tip de impozit are propria „curbă Laffer”, iar oamenii reacționează diferit la fiscalitate. Unii aleg să muncească mai mult, alții își reduc activitatea. Tinerii, de exemplu, vor fi mai dispuși să compenseze fiscalitatea ridicată. Persoanele aflate la final de carieră ar putea alege să muncească mai puțin. În trecut, femeile erau mai afectate de impozitele marginale mari, deoarece, dacă veniturile nete nu justificau costurile cu îngrijirea copiilor, rămâneau acasă. Astăzi, efectul rămâne, indiferent de gen.
- Richard Rahn a propus o abordare diferită: analiza impactului fiscalității asupra economiei. El a argumentat că, până la un anumit punct, creșterea cheltuielilor publice – dacă sunt direcționate eficient – poate stimula economia. Dar dincolo de acel prag, efectul este opus: taxarea excesivă duce la stagnare și scădere economică.
- Datele arată că, atunci când statul cheltuie peste 42 la sută din PIB, capacitatea economiei de a genera locuri de muncă se prăbușește. Țările cu taxe mari înregistrează o creștere economică slabă și o rată scăzută de angajare. Singura excepție aparentă este Italia – dar încrederea în statisticile guvernamentale italiene este, notoriu, redusă. Aceasta este realitatea tinerilor care ies acum de pe băncile facultăților. Le este greu să găsească un loc de muncă, să își permită o locuință, să atingă nivelul de trai al părinților. Politicienii pot exploata această frustrare și pot promite soluții rapide prin mai mult control, mai multe reglementări și cheltuieli publice. Dar pe termen lung, rezultatul este stagnarea economică și pierderea oportunităților.
Citește și Guvernul ia banii românilor de pe card încă o săptămână. Sumele, cel puţin 5.000 de lei, ajung direct în Trezorerie