Alimentul urât pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, acum iubit de nutriționiști și medici. Beneficiile și proprietățile legumei minune

Soia, renumitul aliment de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, are un conținut ridicat de fibre, proteine, vitamine, precum și minerale și antioxidanți. Aceasta este o sursă importantă de proteină vegetală, iar nutriționiștii recomandă consumul său regulat, pentru că are beneficii și proprietăți minune.

Alimentul urât pe vremea lui Ceaușescu care are extrem de multe beneficii pentru sănătate

Soia, alimentul din care se făcea chiar și salam pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, își are originile în China și Japonia și, alături de orez, mei, grâu sau orz, este una dintre cele mai hrănitoare plante. Acesta aparține familiei leguminoaselor, cu boabe care cresc în păstaie, iar planta are o înălțime medie.

Din soia se pot obține foarte multe produse destinate consumului alimentar, precum tofu, alune din soia, pateuri, brânzeturi, lapte, iaurt din soia, miso, edamame sau tempeh.

Citește și : Ce ingrediente conține brânza topită „La Vache qui rit”. Cât de sănătoastă este, de fapt, brânzica preferată a copiilor

Alte articole

Alegeri prezidențiale 2025. Mii de conturi false glorifică, înaintea turului 2, perioada comunistă. ”Vizează să distorsioneze adevărul istoric și să reîmprospăteze nostalgii periculoase”

Cum petreceau de Paște Nicolae și Elena Ceaușescu. Ce meniu aveau de sărbători și ce cerințe speciale respectau angajații lor

Aceasta se cumpără sub forma de boabe, care este cea mai naturală formă, sub formă de făină, obținută prin măcinarea boabelor, dar și sub formă de tofu, brânză vegetală obținută din laptele de soia. Mai poate fi obținută, desigur, sub formă de lapte și lapte praf, însă nu are la fel de mult calciu, ulei, felii, sau păstăi Edamame, foarte populare în Asia.

Din punct de vedere nutritiv, soia are 36% proteine, 30% carbohidrați, 20% grăsimi sănătoase și 9% apă. Aceasta are foarte multe proprietăți, ceea ce o fac un aliment extrem de sănătos, deși detestat pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, precum:

• Antioxidantii din soia – soia este bogata in antioxidanti, care contribuie la protejarea vaselor de sange, a inimii si a sistemului circulator, in general. Acestia scad intensitatea simptomelor cauzate de menopauza, consumul de soia fiind recomandat femeilor mature;
• Fitonutrientii din soia – genisteina, daidzeina si glyciteina sunt trei substante continute de soia, care au un efect similar cu cel al estrogenului asupra organismului, fiind considerate estrogeni de natura vegetala;
• Proteinele din soia – soia contine o cantitate de proteine similara cu cea pe care o gasim in carne, fiind foarte apreciata printre vegetarieni;
• Carbohidratii si grasimile din soia – sunt carbohidrati sanatosi, care imbunatatesc sistemul digestiv si previn instalarea constipatiei. Grasimile nu contin colesterol, ba dimpotriva, contribuie la reducerea nivelului acestuia din organism;
• Vitaminele si mineralele din soia – soia contine vitamina A, B1, B2, C, D si E, dar si aminoacizi esentiali, protide, lipide, saruri minerale, glucide, enzime sau lecitine;
• Isoflavonoide – compusi controversati care pot proteja organismul impotriva boilor cardiovasculare;
• Acid fitic – poate ajuta in lupta cu diverse afectiuni. Pe de alta parte, acest compus poate avea si un efect negativ, diminuand procesul de absorbtie a unor minerale. Se recomanda sa nu facem exces de soia in alimentatie;
• Saponine – se gasesc si in fasole, mazare sau quinoa si pot da un gust amar mancarii. Spala bine boabele inainte sa le gatesti.

Cât costă soia și ce preparate se pot face cu acesta

Jumătate de kilogram de boabe de soia nemodificate costă numai 9,5 lei, un preț foarte bun pentru un aliment din care se pot face foarte multe feluri de mâncare.

Feliile texturate din soia pot fi găsite în jur de 10 lei pentru 300 de grame de produs, iar cuburile ajung până la 25 de lei pentru 1 kilogram. Granulele de soia au un preț de 21 de lei pentru 1 kilogram, iar soia texturat are un preț de 7,5 lei pentru 250 de grame.

Citește și : Din ce este făcut, de fapt, pateul vegetal cu ardei și fainoșag. Dragoș Pătraru a aruncat conserva la gunoi: ”Haideți, serios?”

Din alimentul urât pe vremea lui Nicolae Ceaușescu se pot face salată de castraveți cu soia, ghimbir și usturoi, salata cu Edamame, dar și o salată de roșii cu boabe de soia.

Pentru cei vegani, aceștia pot opta pentru pateuri cu soia, chifteluțe cu soia sau șnițel cu soia, înlocuind ușor carnea, dar și pentru hamburgeri, frigărui sau chiar sarmale.

Există și deserturi care pot fi făcute cu soia, precum budincă cu tofu, prăjitură vegană cu morcov, gogoși sau negrese cu făină de soia. Mai mult, sosul de soia este preferat de foarte mulți în orez, iar laptele de soia poate fi pus în cafea pentru un gust incredibil.

Epoca salamului cu soia şi datoria externă a lui Ceauşescu. Adrian Kali: ”Unii spun că era bine că ne-am plătit datoriile. Nu aveam o grămadă de chestii”

În anii 80, pericolul intrării ţării în incapacitate de plată l-a determinat pe Nicolae Ceauşescu să anunţe că România intenţiona să-şi achite datoria externă, măsură ce avea să se răsfângă asupra populaţiei prin restricţii şi interdicţii.

În volumul „Cultura penuriei anii 80”, Mioara Anton explică cum a pornit tăvălugul peste viaţa românilor, transformându-i în alergători de cursă lungă pentru supravieţuire, scrie descopera.ro.

„Rezervele guvernelor occidentale de a mai acorda credite pentru o industrie nerentabilă au obligat conducerea partidului să găsească soluţii pentru raţionalizarea consumului şi redresarea economiei. Presiunile Fondului Monetar Internaţional pentru ca guvernul de la Bucureşti să-şi reevalueze planurile de dezvoltare industrială, precum şi perspectiva intrării în incapacitate de plată l-au determinat pe Ceauşescu să anunţe că România intenţiona să-şi achite datoria externă, o povară care a fost aruncată direct asupra populaţiei.

Pentru a-şi atinge obiectivul, regimul a impus noi măsuri menite să disciplineze societatea şi să pună capăt unor fenomene care influenţau negativ economia. Planificarea centralizată – ilustrată propagandistic prin cincinalul calităţii, cincinalul în patru ani şi jumătate sau cincinalul revoluţiei ştiinţifice (1976–1980) – a fost un eşec niciodată recunoscut şi asumat de Ceauşescu.

Raţionalizările, economisirile şi stoparea risipei s-au transformat într-o obsesie pentru secretarul general al partidului, care a dispus măsuri ce frizau uneori absurdul”, se arată în volumul citat.

Revoluţionarul timişorean Adrian Kali îşi aminteşte, într-un interviu care va face parte dintr-o relatare mai amplă a ce s-a întâmplat în acea perioadă, despre umilinţele la care erau supuşi românii în viaţa de zi cu zi.

„Din punctul meu de vedere nu era bine, unii spun că era bine că ne-am plătit datoriile, nu aveam apa caldă, nu aveam o grămadă de chestii. Unii poate uită chestia asta. Nu venea tramvaiul, fugeam acasă mă bucuram că mai picura de trei ori apa caldă ca să mă pot spăla, erau lucruri care nu erau normale, ce m-a deranjat cel mai tare, când a avut loc acel episod al germanilor când au plecat în RFG, am văzut o emisiune în care un neamţ era foarte supărat fiind întrebat de ce pleci din RDG în RFG şi ăla spunea

În volumul „Cultura penuriei anii 80”, Mioara Anton arată că populaţia era nemulţumită de penuria de alimente şi produse de bază şi trimitea scrisori Comitetului Central al PCR.

“Raportul scrisorilor centralizate de Secţia Scrisori şi Audienţe a CC al PCR din 1981 înregistra o creştere a nemulţumirilor cetăţenilor ca urmare a lipsei de pe piaţă a produselor de bază, cele mai multe plângeri fiind înregistrate în judeţele Gorj, Dolj, Vâlcea, Suceava, Cluj, Prahova şi Argeş5. În opinia lui Ceauşescu, risipa, tendinţele de supra-aprovizionare şi specula erau responsabile pentru golurile care apăreau în distribuţia echilibrată a stocurilor de produse agroalimentare. Aprovizionarea cu pâine înregistrase cele mai multe plângeri, secretarul general cerând instituirea disciplinei în distribuţia acesteia către populaţie: Totodată, era anunţată şi diversificarea alimentaţiei publice, prin introducerea unor noi sortimente bazate pe legume şi paste făinoase. O comisie centrală urma să elaboreze programul alimentaţiei raţionale, astfel încât până în 1985 să fie majorat consumul de carne pe cap de locuitor în paralel cu reducerea produselor făinoase”, se arată în volumul amintit.

Conform sursei citate, preocupat de sănătatea populaţiei, Ceauşescu era de părere că, în raport cu media europeană, românii consumau prea mult ulei şi prea multă pâine. “În sprijinul afirmaţiilor sale a folosit date statistice care indicau necesitatea schimbării obiceiurilor alimentare ale populaţiei: ”, scrie Mioara Anton.

Cum s-a născut celebrul salam cu soia, iar găina a ajuns iepure şi bureţi

În căutare de soluţii ieftine, Nicolae Ceauşescu a dispus în 1982 realizarea unor sortimente de mezeluri care să cuprindă mai puţină carne şi mai mulţi înlocuitori. Aşa a început epoca salamului cu soia, devenit o unitate de măsură a suportabilităţii regimului Ceauşescu, în disputa români din ţară vs români de afară.

“Inspirat de şunca spaniolă, dar şi de pârjoalele moldoveneşti sau hamburgerii americani, secretarul general era mai mult decât optimist că şi în comerţul socialist puteau să apară înlocuitori de succes. Debuta astfel epoca salamului cu soia, expresie a politicilor absurde de rentabilizare a economiei şi înfometare a populaţiei. Nici halvaua nu a scăpat criticii lui Ceauşescu, fiind considerată prea încărcată de ulei şi mult prea dulce: Silviu Curticeanu nota cu ironie că Ceauşescu nu reuşise să facă diferenţa între halvaua produsă din floarea soarelui şi cea din susan, cu care îl aproviziona Ion Brad, ambasadorul român în Grecia”, scrie Mioara Anton.

Obsedat de reducerea consumului de carne, dar şi de găsirea unor soluţii ieftine pentru aprovizionarea populaţiei, se mai arată în volumul „Cultura penuriei anii 80”. Conform sursei citate, Ceauşescu a cerut la începutul anului 1982 înfiinţarea unor ferme de iepuri, care să acopere necesarul de carne pentru piaţa internă.

“Cucerit de această nouă idee revoluţionară, secretarul general a insistat ca fermele de pui mult prea costisitoare şi nerentabile să fie înlocuite cu cele de iepuri, astfel încât până în 1985 să se obţină 50–60.000 tone de carne atât pentru piaţa internă, cât şi pentru export.

Două luni mai târziu, fără să renunţe la ideea fermelor de iepuri, Ceauşescu descoperea o nouă sursă de proteine cu mult mai ieftină şi mult mai hrănitoare decât şi-ar fi putut imagina cineva: ciupercile şi bureţii de pădure.

În opinia sa, ele puteau să substituie cu succes carnea din bucatele românilor şi să le ofere mese îndestulătoare. Se anunţau vremuri grele pentru ocoalele silvice, care erau obligate să predea în medie pe judeţ 800–1.000 tone de ciuperci şi, bineînţeles, câteva mii de tone, rezerve şi pentru export: ”, scrie Mioara Anton.

Un episod important în sarabanda restricţiilor şi interdicţiilor este emiterea decretului 306/1981, referitor la prevenirea şi combaterea speculei, conform volumului„Cultura penuriei anii 80”: “Cei care îşi procurau produse alimentare de bază în cantităţi mai mari decât necesarul unei familii pentru o lună de zile erau condamnaţi la pedepse cuprinse între şase luni şi cinci ani de închisoare10. Pentru a descuraja traficul cu alimente, se introducea regula cumpărării de alimente pe bază de buletin de identitate. Acestui decret i s-a adăugat şi programul privind autoconducerea şi autoaprovizionarea teritorială pentru asigurarea populaţiei cu produse agricole animale şi vegetale11, un nou set de măsuri restrictive care împiedicau populaţia să- şiprocure alimente din alte zone decât cele în care locuia. Administrarea penuriei a intrat în linie dreaptă. Fiecare judeţ şi fiecare comună erau obligate să-şi asigure stocul de alimente din producţiile proprii şi să predea o cotă parte pentru fondul de stat (…)”.

Chiar şi în aceste condiţii, unii români reuşeau să se descurce, pentru că datul produselor pe sub mână, specula devenise o obişnuinţă. Până şi hârtia igienică se dădea pe pile, iar săpunul şi pasta de dinţi, celebrele Cheia şi Cristal, deveniseră şi ele marfă de contrabandă.

Revoluţionarul timişorean Corneliu Vaida a povestit într-un interviu acordat MEDIAFAX cât conta să ai relaţii înainte de 1989 pentru a putea trăi.

“Nu pot să spun că trăiam rău, pentru că în Timişoara, datorită poziţiei geografice, eram oarecum privilegiaţi faţă de restul ţării. Se spunea la vremea respectivă despre Timişoara că e oraşul cu vitrinele goale şi frigiderele pline. Aveam Comtim-ul, aveam Fabrica de Bere, de alcool, de nu ştiu ce. Toată lumea se . Dar era lipsa de libertate care ne apăsa şi mai ales că având acces la televiziunile sârbe şi maghiare, vedeam ce se întâmplă în restul Europei şi aşteptam şi noi să se întâmple ceva în România. Eram, ca să spun aşa, traşi cu cheia”, a afirmat Corneliu Vaida.