Cum arată mormântul regretatului Radu Anton Roman la două decenii de când a încetat din viață. Celebrul bucătar își doarme somnul de veci în cimitirul Bellu

Dacă ar fi mai trăit, astăzi, Radu Anton Roman ar fi fost cu siguranță printre cei mai buni, dacă nu cel mai bun, food-influencer. A reinventat bucătăria românească, a devenit un artist al mixurilor de gusturi, arome și texturi și a adus armonii în farfurii.

Duminică de duminică, Radu Anton Roman reușea să țină telespectatorii lipiți de ecranele televizoarelor, pe Pro TV, acolo unde prezenta emisiunea de gastronomie „Bucătăria lui Radu”. Oricât de priceput ai fi fost în ale bucătăriei, era imposibil să nu afli de la el cel puțin un secret culinar per emisiune.

Cum arată mormântul regretatului Radu Anton Roman, aflat în cimitirul Bellu catolic

A poposit, însă, pe ecrane, intrând în casele românilor, pentru scurt timp. Începând cu anul 2001, Radu Anton Roman ne-a delectat cu bucatele sale, dar mai ales cu poveștile savuroase care însoțeau totdeauna experiența gătitului.

Dar poveștile acestea s-au întrerupt brusc, patru ani mai târziu. În 2005, la sfârșitul verii, un infarct miocardic i-a tăiat pe neașteptate firul vieții. Radu Anton Roman s-a stins subit la doar 57 de ani, lăsând în urmă o soție, doi copii și o soră.

Alte articole

Ingredientul secret pe care Radu Anton Roman îl adăuga în mujdeiul de usturoi pentru un gust spectaculos și o textură cremoasă

Reţeta după care românii preparau acum sute de ani adevărata friptură tradiţională de miel. „Este atât de gustoasă că-ţi ia minţile”

A fost înmormântat la cimitirul Bellu catolic, în cripta familiei. Mormântul se află în partea dreaptă a cimitirului, lângă una dintre aleile secundare. Oarecum în apropiere se află celebrul mormânt al eroului necunoscut și monumentul episcopului greco-catolic Vasile Aftenie.

Prinși în tumultul vieții cotidiene, membrii familiei nu pare să fi mai trecut recent pe la locul de veci al regretatului bucătar, Iarba a acoperit întreaga suprafață a mormântului, iar lumânări nu par să fi mai fost aprinse în ultima vreme.

Boala care i-a schimbat cursul vieții și l-a scos la pensie la 37 de ani

La 35 de ani, Radu Anton Roman a fost diagnosticat cu o afecţiune congenitală, un tip de displazie neurogenă, cauzată de lipsa unei enzime. Asemănătoare sclerozei în plăci, această boală l-ar fi lăsat, la un moment dat, paralizat pe viață. S-a stins, însă, în urma unui infarct, înainte ca boala să ajungă într-un stadiu atât de avansat  încât să-l imobilizeze la pat.

Citeste si Bucătăreasa familiei Ceaușescu, dezvăluiri despre cei trei copii ai cuplului de dictatori: „Nicu era foarte rău. Zoe era liniștită, citea toată ziua. Valentin era sensibil”

„Avea cam 35 de ani. Oricum, boala asta nici nu se manifestă înainte de mijlocul vieţii. A fost întâmplător. A căzut, a avut o fractură, la analize i-a ieşit ceva care a trimis spre altă zonă şi, din aproape în aproape, au aflat.

I-au descoperit o afecţiune congenitală, un tip de displazie neurogenă, cauzată de o enzimă lipsă. Afectează membrele, este înrudită cu scleroza în plăci. Mergea foarte greu, îşi chircea degetele. S-a şi îngrăşat din cauza maladiei.

Unul din efectele bolii era modificarea ţesutului muscular. Lui i-a afectat zona centurilor, cum se numeşte, umerii şi picioarele. Nu avea tonus normal. Încerca să facă gimnastică − bine, e mult spus asta. Era aşezat pe aparate şi ajutat să ridice mâinile şi picioarele. Suferea cumplit. Îmi spunea tot timpul: „Sunt închis în acest trup”, povestea sora lui, Anca Pop, în urmă cu mai bine de 10 ani, pentru Adevărul.

Când a aflat diagnosticul și faptul că boala este ireversibilă și că urmează să paralizeze, Radu Anton Roman a avut un șoc. A plecat în Delta ca să se izoleze de familie și nu a mai ținut legătura cu nimeni timp de câteva luni.

„A fost extem de marcat, extrem de şocat, mai ales când i s-a spus că e ireversibilă. Urma să paralizeze complet. Când a aflat asta, a plecat în Deltă. S-a izolat. A vrut să rămână acolo, cred. A rupt legătura cu toţi, vreme de câteva luni. A apărut în anul următor. I-a fost îngrozitor de greu, n-a vorbit cu nimeni despre asta. Cred că, nici până la final, nu a reuşit să-şi accepte soarta„, a mai dezvăluit sora lui.

A dus pe picioare această boală timp de două decenii. A încercat să nu se lase doborât de ea și să-și ocupe timpul cu cât mai multe activități. A publicat într-un ritm infernal: poeme, reportaje, primul roman, apoi alte poeme, până în 1985, când dă prima mare lovitură. Romanul „Zile de pescuit“ conţinea 11 povestiri, având în centru soarta unui sat pescăresc, din Delta Dunării, în cea mai neagră perioadă a dictaturii lui Ceauşescu.

La câteva luni de la apariţia romanului, postul de radio „Europa liberă“ începe să comenteze elementele de critică socială ale acestuia. Autorităţile vremii încearcă să oprească difuzarea cărţii, dar era prea târziu: întregul tiraj, de 30.000 de exemplare, fusese vândut, iar romanul primise deja prestigiosul premiu „Luceafărul“.

Citeste si Alimentul copilăriei a devenit, acum, preparat de lux în marile restaurante. Era bucuria săracului pe timpul lui Nicolae Ceaușescu

Autorul este dat afară din funcţia de redactor al ziarului „Munca“, unde lucra în perioada respectivă, şi forţat să se pensioneze medical. Până după Revoluție, niciuna dintre cărțile sale nu mai vede lumina tiparului.

Întâlnirea cu Jacques-Yves Cousteau îi schimbă viața

În 1990 și 1991, realizează două documentare la Televiziunea Română, „Paradisul pierdut“ (1990) şi „Delta, acum!“ (1991), extrem de bine primite, atât în ţară, cât şi la festivaluri de profil din străinătate.

În acest mod află de el o colaboratoare apropiată a marelui explorator francez Jacques-Yves Cousteau.

Aflat în Deltă, la Sfântu Gheorghe, unde își cumpărase o căsuță, Radu Anton Roman primește o vizită neașteptată. La uşa lui a bătut o franţuzoaică ce venise cu propunerea unui job de câteva săptămâni, bine plătit, alături de un „comandant“ francez enigmatic.

În acea seară, pe un vas mic, Roman îlcunoaște pe Jacques-Yves Cousteau. Aventurile de pe vas se regăsesc în excepționala lucrare „În Deltă cu Jacques-Yves Cousteau“.

Una dintre secvenţele antologice ale cărţii este cea în care, dându-şi seama că rămân fără provizii, francezii îl trimit pe Radu Anton Roman cu o listă halucinantă pentru România anului 1991: „500 de pâini, 1.800 de litri de apă minerală… plată, vin roşu, St. Emilion şi Margaux, de preferinţă, 50 de chile de carne de viţel şi de pui, brânză (numai Camembert) 20 de chile, cartofi, orez (cu bob lung!), ceapă, dovlecei şi roşii, somon congelat, pepene galben, struguri, conopidă, lapte la cutie, creveţi şi languste, ananas, banane, mandarine şi salată verde!“.

Citeste si Cum petreceau de Paște Nicolae și Elena Ceaușescu. Ce meniu aveau de sărbători și ce cerințe speciale respectau angajații lor

Adică aproape nimic din ce ar fi putut găsi pe rafturile magazinelor alimentare românești ale anului 1991. Dar cum românul se descurcă în orice situație, și Radu a gestionat-o mai mult decât onorabil.

Alimentele de bază (pâinea, cartofii, orezul, oţetul etc) le-a obţinut de la restaurantul unui prieten din Deltă. Restul alimentelor de pe listă le-a înlocuit: vinul francez cu Feteasca Neagră de Valea Călugărească şi Cabernetul de Sâmbureşti, somonul şi păstrăvul cu nisetrul, ananasul şi bananele cu mere ionatane, iar mezelurile franţuzeşti cu salam de Sibiu şi şuncă de Praga.

Toate experiențele culinare de pe acel vas își pun amprenta asupra lui.

„Când am dat de papa, nu bun, ci foarte, foarte bun, şi abundent până la risipă, nu m-am mai putut stăpâni. Am devorat ca o fiară, tot ce mi se punea în faţă, cu o foame veche, adunată din sărăcia atâtor ani“, scria Radu Anton Roman într-una dintre cărțile sale.