Recent, într-o intervenție televizată, premierul Ilie Bolojan a afirmat că „împotriva nesimțirii și a bunului simț nu există hârtii”, criticând indemnizațiile mari încasate de unii membri ai consiliilor de administrație din companii de stat, cum este cazul EXIMBANK. Șeful Guvernului și-a reafirmat opoziția față de sinecuri și a susținut că nu a beneficiat niciodată de astfel de privilegii.
Cu toate acestea, Sindicatul Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului contrazice public aceste afirmații, aducând în discuție propria declarație de avere a premierului din anul 2008. Conform acesteia, Ilie Bolojan a primit în 2007 suma de 73.935 de lei ca membru al Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări (CIFGA), organism aflat în subordinea EXIMBANK. Comparativ cu salariul mediu net lunar din acel an, de 1.042 de lei, suma încasată de Bolojan reprezenta echivalentul a 71 de salarii medii, un venit considerabil, care, în opinia sindicatelor, se încadrează în definiția unei sinecuri.
Documentele oficiale arată că Ilie Bolojan a fost numit secretar general al Guvernului prin hotărârea de Guvern nr. 342 din 11 aprilie 2007. Această poziție i-a conferit, conform H.G. nr. 534/2007, calitatea de membru de drept al CIFGA EXIMBANK. Ulterior, demisia sa din funcția de secretar general a fost oficializată prin H.G. nr. 327/2008.
În acest context, reprezentanții sindicatului aduc critici dure discursului premierului, mai ales în lumina pachetului de austeritate pe care Guvernul intenționează să și-l asume luni în fața Parlamentului. Ei consideră că afirmațiile liderului Executivului, prin care statul nu și-ar mai putea permite să plătească „oameni care nu produc nimic”, sunt ofensatoare pentru funcționarii publici și contravin realității din propria sa carieră.
Sindicatul susține că declarațiile premierului, prin care condamnă exact tipul de funcții și beneficii pe care le-a deținut personal în trecut, relevă o discrepanță evidentă între realitate și discursul public. Acest fapt pune sub semnul întrebării autenticitatea reformelor și legitimitatea măsurilor pe care Guvernul dorește să le implementeze. Ei subliniază că succesul acestor reforme depinde de onestitatea și integritatea personală a liderilor politici.
Sindicaliștii fac un apel la transparență și responsabilitate, argumentând că într-un stat democratic, asumarea propriului trecut este indispensabilă atunci când se cer standarde morale înalte din partea celorlalți. Aceștia concluzionează că integritatea nu poate fi măsurată doar prin măsurile luate împotriva altora, ci mai ales prin recunoașterea propriilor acțiuni și istorii.