Salamul adorat de milioane de români nu este atât de sănătos pe cât s-a crezut. Produsul conține două E-uri periculoase

Românii sunt recunoscuți pentru consumul ridicat de mezeluri, iar salamul de Sibiu se numără printre cele mai apreciate produse din această categorie. Prezent pe mesele de sărbătoare, în special în perioada comunistă când era considerat un lux, salamul a devenit un simbol al tradiției gastronomice autohtone. Cu toate acestea, informațiile recente contrazic percepția generală privind calitatea sa.

„Cutuma are un sâmbure de adevăr. La 1900 nu existau aceste membrane pe care le utilizăm noi astăzi și se utilizau membranele naturale. Membrana în care se umplea salamul de Sibiu era de cal. Era o membrană naturală care dădea un gust ușor diferit. Se matura foarte mult, nu existau sisteme de climatizare și dura undeva la nouă luni de zile facerea acestui salam”, a explicat Carmen Gavrilescu, președinta Asociației Producătorilor de Salam de Sibiu, într-o declarație acordată publicației Turnul Sfatului.

Potrivit informațiilor publice, salamul de Sibiu este preparat din carne de porc și slănină tare, la care se adaugă usturoi, ienibahar, piper alb, zahăr, sare, azotat de potasiu și membrane naturale sau artificiale. Mucegaiul nobil care se formează la suprafață este un semn distinctiv al produsului.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Citește și: Ce pun gospodinele din Grecia la final în dulceața de trandafiri. Iese super delicioasă și parfumată, numai bună pentru clătite

Alte articole

Unde se face astăzi, de fapt, celebrul Salam de Sibiu

Alimentul românesc care a cucerit piața din SUA după zece ani de așteptare. Americanii îl adoră și plătesc dublu decât românii

Cu toate acestea, la o simplă analiză a etichetei cu ajutorul unei aplicații mobile se poate observa prezența a doi aditivi controversați: E250 (nitrit de sodiu) și E300 (acid ascorbic). E250 este un conservant folosit frecvent în mezeluri pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor periculoase, însă a fost asociat cu un potențial risc cancerigen în cazul consumului îndelungat. E300 este considerat mai puțin problematic, fiind un antioxidant, însă combinația celor doi ridică întrebări pentru sănătate.

Povestea acestui produs emblematic începe în jurul anului 1885, când italianul Filippo Dozzi, de meserie pietrar, se stabilește la cariera de piatră de la Piatra Arsă, în fostul cătun Poiana Țapului. În anul 1910, el achiziționează o clădire care adăpostea un restaurant, un hotel și un depozit de vinuri, unde începe să producă un salam special, utilizând o combinație nouă de carne și condimente. Inițial, produsul a fost cunoscut sub denumirea de „salam touring”, apoi „salam de iarnă”, iar începând cu anul 1932 a fost comercializat sub numele consacrat de „salam de Sibiu”.

Citește și: Topul celor mai gustoase salate din lume. Italia se află pe primul loc