În Grecia, însă, gospodinele au un mic secret care face ca această dulceață să iasă cu adevărat deosebită: la final adaugă suc proaspăt de lămâie și, uneori, un strop de apă de trandafiri sau de mastic. Această combinație subtilă nu doar intensifică parfumul florilor, dar și echilibrează dulceața, conferindu-i o notă proaspătă, ușor acidulată și extrem de plăcută.
În regiunile rurale ale Greciei, mai ales în zona Peloponezului, dar și în insulele Egeei, cultivarea trandafirilor de Damasc este o tradiție transmisă din generație în generație. Acești trandafiri, recunoscuți pentru aroma lor intensă și conținutul ridicat de uleiuri esențiale, sunt culeși manual în lunile mai și iunie, în zorii dimineții, atunci când florile sunt încă proaspete și pline de rouă.
Vezi și Tiramisu spectaculos și delicios în doar câteva minute. Rețeta care îți va impresiona toată familia
Gospodinele folosesc doar petalele cele mai fine, pe care le aleg cu grijă, îndepărtând partea albă de la bază (care poate da un gust ușor amar). Apoi petalele sunt frecate cu zahăr și începe procesul de conservare.
După ce petalele sunt frecate și lăsate câteva ore la macerat, se pun la fiert împreună cu siropul de zahăr, la foc mic. Se amestecă frecvent, iar dulceața începe să capete o culoare rubinie, ușor translucidă. Este important ca fierberea să fie lentă, pentru a nu compromite textura delicată a petalelor.
La finalul fierberii, când siropul a atins consistența dorită, gospodinele adaugă sucul de la o jumătate de lămâie. Acest pas este important din mai multe motive:
Oferă un contrast acid care echilibrează dulceața intensă a siropului.
Ajută la păstrarea culorii naturale a petalelor, prevenind oxidarea.
Conferă un gust ușor răcoritor, specific dulcețurilor grecești.
Dar secretul nu se oprește aici. Unele gospodine, mai ales cele din insule sau din familii cu rețete transmise de generații, adaugă și un strop de apă de trandafiri sau de mastic (mastiha), o rășină aromată specifică insulei Chios. Apa de trandafiri intensifică parfumul florilor folosite, iar masticul adaugă o notă unică, ușor rășinoasă, care transformă dulceața într-un adevărat desert regal.
În Grecia, dulceața de trandafiri (cunoscuta și ca „glyko koutaliou”) este servită adesea ca desert de întâmpinare, direct într-o linguriță, alături de un pahar cu apă rece. Este o tradiție veche, care simbolizează ospitalitatea. De asemenea, este inclusă la micul dejun, întinsă pe o felie de pâine proaspătă sau biscuiți fragezi. Mulți o folosesc și pentru a parfuma iaurtul grecesc sau chiar în prăjituri.
Rezultatul final este o dulceață extrem de fină, cu un parfum floral intens, dar natural, o culoare elegantă și o textură ușor siropoasă, perfectă pentru a fi savurată în orice moment al zilei pe pâine, clătite sau alte prăjituri.