Christian Sabbagh a suferit un AVC: „Eu am avut noroc. Dar câți nu apucă?”. Soția i-a stat alături: ”O luptă grea, pe care am ales să o ducem în tăcere, doar noi, în familie”

Christian Sabbagh a dezvăluit că a fost grav bolnav, după ce a suferit un AVC și era să moară. În plus, spune că, deși a fost internat la Spitalul Bagdasar din Capitală, iar medicii „au făcut tot ce au putut”, a fost nevoit să se trateze în afara țării.

”După AVC am zâmbit și am fost pe cont propriu
Zâmbetul din această poză ascunde o luptă pe viață și pe moarte. Eram la câteva zile după un AVC, cu viața atârnând de un fir. Am zâmbit, dar în spate era suferința. Medicii de la Bagdasar au făcut tot ce au putut. Le sunt recunoscător. Îi respect. Au luptat pentru mine. Dar bunăvoința lor nu a fost de ajuns.

Citește și: Fiica actriței Tily Niculae, în vârstă de numai 12 ani, a suferit un AVC. Ce a declarat actrița despre momentele prin care a trecut

Am fost nevoit să-mi caut salvarea în afara sistemului public. Pe banii mei. În privat, unde am găsit tratamente și soluții.
Astăzi sunt din nou la pupitrul știrilor Kanal D. Dar nu pot să nu mă întreb, pentru ce plătim taxe?
În România, aproape 45% din salariul brut merge către contribuții. Plătim sănătatea ca pe o taxă obligatorie. Iar când viața atârnă de un fir, sistemul îți spune: Așteaptă! Îți spune că nu sunt locuri. Sau bani. Sau aparate. Sau interes.
Eu am avut noroc. Am reușit să mă salvez. Dar câți nu apucă? Câți mor cu zile?”, a scris Christian Sabbagh.

Alte articole

Grupa de sânge care riscă să facă AVC înainte de 60 de ani. Medicii trag un semnal de alarmă

Cum se simte mama Adrianei Bahmuțeanu după ce a suferit un AVC: „Se recuperează. Domnul să îi dea sănătate și putere”

Citește și: Doliu în presă. Jurnalist mort la doar 41 de ani, după două AVC-uri într-o săptămână!

În tot acest timp, alături de el a fost soția lui.

”Pentru toți cei care ne sună și ne scriu îngrijorați,
vreau să vă spun că soțul meu este bine. AVC-ul a fost anul trecut. O luptă grea, pe care am ales să o ducem în tăcere, doar noi, în familie. Atunci n-am căutat compasiune. Am căutat vindecare.

Am învățat să îi pun branule, să îi controlez tensiunea, să îi dau medicația la ore fixe. Dar mai greu a fost să-mi țin copiii în brațe și să le promit că „tati nu ne lasă”. Am învățat să zâmbesc când sufletul îmi tremura. Am învățat ce înseamnă să lupți cu moartea, în fiecare zi.

Christian a învins! A învins acolo unde alții n-au mai avut șansa. Dar să nu credeți că am uitat, fiecare zi e o victorie. Fiecare respirație e o binecuvântare.

Postarea lui de azi nu a fost despre o problemă de sănătate actuală. A fost un strigăt. Un semnal de alarmă. Pentru că și el știe ce înseamnă să te zbați într-un sistem unde plătești taxe, dar în spitale mori cu zile.

Și azi, tocmai pentru că a avut șansa să se întoarcă, își folosește vocea pentru cei care nu mai pot.
Vă mulțumim că sunteți lângă noi. Nu pentru milă, ci pentru că vocea lui se aude mai puternic atunci când nu e singur.
Și, așa cum spune mereu, la finalul jurnalului:
„Aveți grijă de dumneavoastră.””, a scris Iulia Sabbagh.