„Plouă cu spume de două zile în județul Suceava și-n împrejurimi. Au murit oameni. Luați pe sus de apele învolburate. Cu tot cu case ori din curți. Zona arată ca după războiul climatologic. Lumea e disperată, deznădăjduită. Așteaptă un semn de bunăvoință de la Centru. Și un ajutor concret. Cu excepția mărimilor locale, obligate să fie acolo, nimeni și nimic de la stăpânire. Când Pechea și alte localități gălățene au fost lovite de urgie, călcai pe înalți demnitari ca pe dude la fața locului. Mai aveau să se ciocnească elicopterele demnitarilor între ele. Ciolacu, Ciucă, Arafat, Predoiu, toate mațele fine și-au pus cizmele de cauciuc și s-au dat jos din păsările de fier printre oameni. Simion chiar s-a pus pe ridicat case. Și i-a folosit politic”, remarcă Victor Ciutacu în direct la România TV.
„Dar atunci era campanie. Acum nu mai e. Se reformează statul. Iar liderii politici sunt mult prea ocupați cu sinecureala de partid și de stat. N-au timp și chef de oameni năpăstuiți. Ați văzut Armata Română pe acolo? Nici eu. Ministrul Moșteanu are de comandat rachete, să nu cumva să se supere Licuricii principali pe noi că nu ne ținem de promisiuni. Șefa de la Mediu, când nu moare de mija urșilor care mănâncă oameni, se răfuiește cu Romsilva. Are niște clienți politici de dat jos și niște alți clienți politici de pus în locul lor. Ce să caute ea acolo? Să-și mânjească bașcheții albi și bermudele fancy de mers la televizor? Doamne ferește, cum să-i miroasă a jilav și să-i sară noroi pe bluziță?
Premierul și președintele mustesc de ocupații colaterale. Primul e ocupat să-l spele pe șpăguitorul de supraviețuire, să se extragă din scandal și să găsească înlocuitor pentru filfizonul închipuit Anastasiu. Deocamdată s-a oferit, aproape la vedere, papagalul de Sorin Ioniță, de la cazarma societății civile. Iar Alesul Suprem, celălalt depozitar al speranțelor de mai bine ale românilor, stătea ore-n șir la taină cu niște copii din Moldova și din Ucraina în timp ce bătuții de soartă de la Broșteni aveau apa până la gât sau, cei mai ghinioniști, peste cap”, mai spune Victor Ciutacu.
„Într-o corespondență specială dramatică de la locul dezastrului, colega mea Alina Iosif se adresa, aproape resemnată, înalților demnitari ai statului român. Și le cerea să-și îndrepte privirile și interesul de la București spre Suceava. „Chiar dacă nu avem buletine de Ucraina”, a simțit nevoia să adauge. Și pe bună dreptate…”, conchide Victor Ciutacu.