Povestea reciclării în București: între idealuri europene și realități de bloc

Dimineața, într-un colț de cartier din București, o femeie deschide capacul unui container galben. Ține în mână o pungă transparentă plină cu sticle de plastic, atent clătite. Aruncă punga, închide capacul și pleacă. Un gest mic, dar care spune multe despre cum începe să se schimbe orașul.

Reciclarea în Capitală a fost, ani la rând, o promisiune: pliante în cutiile poștale, postere cu „cum să arunci corect”, coșuri colorate care apăreau, apoi dispăreau. Între timp, România se îndepărta tot mai mult de țintele europene de reciclare. În București, doar 1 din 10 deșeuri ajunge să fie reciclat cu adevărat. Restul? Groapa de gunoi.

Citește și: Ce se întâmplă cu „recompensa” de 50 de bani din reciclare. Anunţ de ultimă oră legat de SGR

Harta orașului: reciclarea, sector cu sector

Capitala e un amestec de contradicții. Într-un sector, vezi tomberoane îngropate și coșuri pentru textile. În altul, sacii de gunoi se adună grămadă lângă copaci. Fiecare primărie de sector are propria strategie, propriile parteneriate, propriul ritm.

Alte articole

Elena Udrea, surprinsă la un restaurant din București. Cum își petrece timpul fosta politiciană după ieșirea din închisoare. FOTO

Fenomenal! Prețul uriaș cerut de o femeie din București pentru un loc de parcare în Sectorul 4: „Vine și cu mașină pe el?”

În Sectorul 1, sistemul e mai bine pus la punct. Colectarea se face pe mai multe fracții, există puncte moderne, iar rata de reciclare estimată e cea mai mare din oraș — deși tot sub standardele europene. În Sectorul 6, autoritățile au investit în containere speciale și fac presiuni pentru colectarea la sursă. Rezultatele se văd, dar lent. Apoi e Sectorul 3, care a ales o altă cale: una mai aplicată, mai practică și, de cele mai multe ori, mai puțin mediatizată.

Fără să strige prea tare, administrația locală din Sectorul 3 a început să construiască. Puncte moderne de colectare, containere pentru textile, electrocasnice, sticlă, plastic — toate apar, discret, între blocuri. În Titan, în Vitan, în zona 1 Decembrie sau chiar în spatele mall-urilor, locatarii descoperă că nu mai e nevoie să „caute” unde să recicleze: infrastructura a ajuns la ei. Au avut chiar și o campanie cu premii pentru cei care reciclează electrocasnice vechi. Platformele sunt curate, marcate clar, ușor de folosit.

Ce mai lipsește?

Problema nu e că oamenii nu vor. Ci că, adesea, nu știu cum. Sau unde. Sau de ce. Legile există, ghidurile sunt publicate, dar lipsesc continuitatea și claritatea. Ce se întâmplă cu deșeurile după ce sunt aruncate? Ce garanție ai că nu sunt amestecate din nou? Educația ecologică e un drum lung, dar infrastructura e primul pas. Și dacă Bucureștiul va reuși să crească rata de reciclare, o va face nu prin campanii sclipitoare, ci prin exemple tăcute, concrete, locale.

Citește și: Reciclarea ambalajelor, metoda prin care un bărbat a reușit să strângă avansul pentru o casă. Suma fabuloasă acumulată de Damian în câțiva ani