Românii iubesc să pună și să mănânce varză murată, acesta fiind unul dintre cele mai vechi obiceiuri culinare românești. Varza murată la butoi are un gust apetisant, poate fi folosită pentru foarte multe mâncăruri și este deosebit de sănătoasă.
Totuși, persoanele care au încercat să pună varză la murat trebuie să știe că riscă, în cazul în care nu respectă rețeta tradițională a gospodinelor, să înmoaie prea mult frunzele, să le ofere un miros neplăcut sau chiar să apară „floarea” deasupra verzei, acel strat albicios de fermentație nedorită.
Citește și: Delicatesa toamnei: Zacuscă cu dovlecei și vinete, rețetă cremoasă care cucerește orice masă
Soluția vine de la gospodinele din România și este hreanul, o plantă banală dar care poate salva un întreg butoi de varză. Acesta este folosit ca ingredient picant sau remediu natural pentru răceli, are proprietăți antimicrobiene și antioxidante foarte puternice și eliberează substanțe care împiedică dezvoltarea bacteriilor dăunătoare și a mucegaiurilor în contact cu saramura.
Hreanul este foarte bun pentru că previne formarea florii la suprafața butoiului cu varză. Așa-zisa „floare” nu este periculoasă pentru sănătate, însă afectează semnificativ aspectul și calitatea verzei. Cu câteva rădăcini de hrean introduse printre verze sau în saramură, acest lucru se poate preveni.
Se recomandă ca hreanul să fie curățat, tăiat în fâșii subțiri, de aproximativ 10–15 centimetri și apoi introdus printre verzele din butoi, de regulă la fund, la mijloc și la suprafață.
Cantitatea ideală variază în funcție de dimensiunea butoiului, dar, orientativ, pentru un butoi de 50 de litri se folosesc 4–5 rădăcini de hrean de mărime medie.
Se pot introduce foi de hrean sau bucăți mici direct în saramură pentru sporirea efectului conservant, iar în combinație cu alte mirodenii tradiționale, precum semințele de coriandru, boabele de piper, foile de dafin sau mărarul uscat, hreanul asigură nu numai conservarea, ci și un plus de savoare.