Mierea de albine este un aliment foarte sănătos, plin de principii nutritive, o adevărată binecuvântare pentru sănătate. În plus, este poate singurul aliment fără termen de valabilitate.
Procesul de producție al mierii începe cu nectarul florilor, un lichid dulce și apos pe care albinele îl colectează. Pe drum, albinele adaugă enzime care încep transformarea zaharurilor complexe în glucoză și fructoză.
Ajunse în stup, albinele transferă nectarul altor lucrătoare, acestea din urmă îl depozitează în faguri și încep procesul de deshidratare. Prin bătăi continue ale aripilor, ele creează un curent de aer ce elimină excesul de apă. În câteva zile, concentrația de apă scade de la 70% la aproximativ 17–20%. Alveolele sunt apoi sigilate cu ceară, iar mierea este gata.
Mierea are o compoziție chimică ideală pentru conservare pe termen lung. Este formată în proporție de 80% din zaharuri naturale și doar 17–20% apă, insuficientă pentru ca bacteriile sau ciupercile să se dezvolte. În plus, absoarbe umiditatea din aer, ceea ce deshidratează microorganismele care intră în contact cu ea.
Un alt factor care face din miere un aliment care nu expiră este aciditatea: mierea are un pH cuprins între 3,2 și 4,5, ceea ce o face „neprietenoasă” cu bacteriile care preferă medii neutre sau alcaline.
Dar poate cel mai interesant aspect este aportul enzimelor. Albinele introduc în nectar o enzimă numită glucoză oxidază, care produce peroxid de hidrogen – un antiseptic natural. Astfel, fiecare picătură de miere este înzestrată cu un sistem de apărare antimicrobiană.
După o anumită perioadă de timp, mierea poate ajunge să se cristalizeze. Populare, această acțiune se mai numește zaharisire. Acesta este perfect normal și depinde de proporția de glucoză. Mierea cu mai multă glucoză va cristaliza mai repede. Totuși, acesta nu este un indiciu că mierea este stricată. Pentru a o readuce la starea lichidă, e suficient să o încălzești ușor la bain-marie (fără a depăși 40°C), pentru a-i păstra proprietățile.
Pentru o conservare optimă a mierii, este recomandabil să respecți următorii pași:
Deși rar, mierea poate fi alterată dacă este expusă la umiditate sau contaminată. Semnele includ apariția mucegaiului, miros alcoolic sau o textură anormal de lichidă.
Folosirea mierii datează din cele mai vechi timpuri. Civilizațiile antice o utilizau nu doar ca aliment, ci și ca medicament, conservant și element ritualic. Există relatări despre miere descoperită în mormintele egiptene, considerată intactă chiar și după mii de ani.
Totuși, unele studii recente sugerează că nu toate aceste mostre au fost cu adevărat comestibile, unele fiind de fapt rășini sau uleiuri. Cu toate acestea, capacitatea extraordinară de conservare a mierii este confirmată științific.
Mierea este un aliment excepțional, cu o durată de viață practic nelimitată. Datorită concentrației mari de zahăr, acidității naturale și enzimelor protectoare, mierea rămâne stabilă și sigură de consum ani la rând, fără conservanți artificiali.